#troia

• antiloh — Variantă fonetică adaptată în limba română pentru Antilochus, erou mitologic grec, fiul regelui Nestor al Pylosului, participant brav la Războiul Troian; în sens structural și literar, personaj legendar care întruchipează loialitatea absolută și pietatea filială prin sacrificiul propriei vieți pentru a-și salva tatăl. Este recunoscut în poemele homerice ca fiind cel mai rapid alergător și un prieten intim al lui Ahile.
• antivirus — Program software sau sistem informatic complex proiectat special pentru a detecta, bloca, carantina și elimina codurile dăunătoare, virușii cibernetici, troienii, spyware-ul ori alte forme de malware de pe calculatoare, servere și rețele digitale; într-un sens biologic secundar, este utilizat ca adjectiv rar pentru substanțe care acționează împotriva virusurilor.
• archeptolemus — Numele latinizat al lui Archeptolemos (sau Arxeptolemos), personaj mitologic menționat în epopeea homerică Iliada ca fiind fiul lui Iphitos și vizitiul curajos al eroului troian Hector. Acesta a demonstrat o loialitate structurală remarcabilă pe câmpul de luptă din Troia până când a fost ucis de o săgeată trimisă de Teucer, care îl țintea de fapt pe Hector. De asemenea, numele face trimitere la o figură politică reală din Atena antică (secolul V î.Hr.), fiul lui Hippodamos, implicat în mișcările oligarhice și executat ulterior pentru trădare.
• Astianax — Nume propriu de origine greacă intrat în cultura universală prin Astianax (sau Scamandrios), fiul legendar al eroului troian Hector și al Andromacăi, ucis cu cruzime de greci (aruncat de pe zidurile Troiei) după căderea cetății pentru a preveni răzbunarea neamului său; în zoologie (scris cu minusculă), reprezintă un gen de pești dulcicoli (Astyanax) din familia Characidae, răspândiți în America Centrală și de Sud.
• astyanax — Personaj legendar din mitologia greacă, fiul prințului troian Hector și al Andromacăi, numit inițial Scamandrios de către tatăl său, dar supranumit Astyanax („stăpânul orașului”) de poporul din Troia. Soarta sa tragică este strâns legată de căderea cetății, fiind aruncat de pe zidurile înalte ale Troiei de către învingătorii greci (adesea atribuit lui Neoptolem sau Odiseu) pentru a preveni o eventuală răzbunare a dinastiei lui Priam, devenind un simbol universal al inocenței distruse de război.
• atridae — Denumire colectivă folosită pentru a-i desemna pe Atrizi, respectiv pe descendenții regelui Atreus din Micene, cei mai cunoscuți fiind frații Agamemnon și Menelaie, conducători de seamă în Războiul Troian. În sens literar și structural, termenul evocă un întreg neam tragic din mitologia greacă, marcat de blesteme ereditare, crime de răzbunare și conflicte dinastice profunde reflectate în marile tragedii antice.
• Aulida — Oraș portuar antic din Beoția, Grecia Antică, situat în strâmtoarea Euripos. În mitologia elenă, locul este faimos ca fiind punctul de adunare al flotei grecești conduse de Agamemnon înainte de plecarea spre Războiul Troian și locul unde a avut loc sacrificiul (sau salvarea miraculoasă) Ifigeniei, fiica regelui, pentru a îmbuna zeița Artemis și a porni vânturile favorabile.
• Automedon — Numele unui renumit personaj din mitologia greacă, fiul lui Diores, faimos ca fiind credinciosul vizitiu al carului de luptă și armurierul eroului Ahile în timpul războiului troian, preluând ulterior conducerea carelor și pentru Patrocle. În literatura universală, datorită descrierilor magistrale din epopeea Iliada de Homer, numele său a devenit un substantiv comun eponim (automedon) folosit antonomastic pentru a desemna un vizitiu excelent, un conducător de trăsură extrem de abil sau, în sens modern, un șofer profesionist iscusit.