#urcat

• aburcat — Starea unui obiect, a unei persoane sau a unei structuri care a fost urcată, suită sau cățărată cu efort la o anumită înălțime; cocoțat, așezat sus. Ca adjectiv derivat din participiu, termenul are o coloratură regională pregnantă și este des utilizat în sens figurat pentru a descrie așezări, stâne sau colibe izolate, amplasate strategic sau pitoresc pe crestele muntoase greu accesibile.
• Acățărat — Care s-a urcat, s-a ridicat sau s-a suspendat cu efort pe o suprafață înaltă ori abruptă; cățărat. Se folosește pentru a descrie o persoană sau un animal aflat la înălțime într-o poziție relativ instabilă, ori o plantă agățătoare care s-a fixat și s-a întins pe un suport vertical. Reprezintă participiul trecut al verbului regional 'acățăra', înlocuit în limba modernă literară de forma 'cățărat'.
• afurca — A împărți sau a se bifurca în două ramuri distincte asemeni formei unei furci; a așeza, a prinde sau a sprijini un obiect (în special fânul, snopii de cereale sau bârnele de lemn) cu ajutorul unei furci. În sens geografic regional, descrie un drum, un curs de apă sau o cărare care se desparte în două direcții secundare.
• afurcare — Acțiunea de a se afurca și rezultatul ei; loc de ramificare, despărțire sau ramificație structurală în formă de furcă a unui element liniar, cum ar fi o potecă, un curs de apă sau ramurile unui copac falnic.
• afurcat — Care este împărțit sau despicat în două ramuri ori direcții distincte, având forma unei furci; care a fost așezat, sprijinit sau manipulat cu furca în cadrul activităților gospodărești rurale. În botanică sau geografie, descrie o tulpină, o ramură ori o vale care prezintă o bifurcație structurală nativă.
• Aichryson dichotomum — Specie de plantă suculentă anuală sau bienală din familia Crassulaceae, originară din Insulele Canare și Azore. Este caracterizată printr-o ramificare dichotomizată simetrică (furcată în două direcții egale), tulpini cărnoase verzi-purpurii acoperite cu perișori glandulari fini și inflorescențe lax-ramificate cu flori galbene-aurii, fiind cultivată structural ca plantă de colecție.
• ambaras — Stare de încurcătură, jenă, dificultate, perplexitate sau ezitare profundă în care se află o persoană pusă în fața unei alegeri dificile sau a unei situații sociale delicate (din fr. embarras). În sens comportamental și structural, descrie un blocaj emoțional de scurtă durată sau o poziție incomodă, termenul fiind utilizat ca neologism literar asimilat în trecut în registrele cultivate ale limbii române.
• ambarasat — Care a fost pus într-o încurcătură, într-o situație jenantă, dificilă sau stânjenitoare; intimidat, fâstâcit, stingherit ori perplex în fața unei replici sau împrejurări delicate. Descrie starea de disconfort psihic și timiditate temporară a unui individ afectat de o gafă sau de o interogare prea directă în public.
• amelățătură — Termen regional rar și arhaic utilizat în graiurile populare românești pentru a desemna o amestecătură confuză, o combinare dezordonată de obiecte mărunte, o mâncare preparată neglijent din ingrediente diverse sau, în sens figurat, o târguială neclară ori o încurcătură socială. Cuvântul reflectă modificări fonetice locale specifice vorbirii rurale din trecut, păstrând o puternică tentă peiorativă sau ironică.
• Anemone dichotoma — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, răspândită în regiunile temperate ale Eurasiei, din estul Europei până în Siberia și nordul Chinei. Se dezvoltă în principal pe pajiști umede, lunci și margini de pădure, remarcându-se prin tulpina sa ramificată în mod bifurcat (dihotomic) și prin florile sale albe, solitare sau așezate în perechi, care apar la mijlocul verii.
• angâșlă — Formă regională rară sau arhaism derivat din sfera semantică a termenului 'angâș' sau 'angara', desemnând o stare de strâmtoare economică, o obligație sufocantă, un necaz mare sau o încurcătură gospodărească greu de rezolvat. În anumite graiuri izolate, cuvântul se folosea și pentru a descrie o unealtă improvizată, o sârmă sau o legătură strânsă făcută în grabă pentru a fixa un obiect defect.
• angeroane — Formă de plural rară, regională sau arhaică derivată din sfera semantică a termenilor de tip 'angara' ori asociată cu structuri de tip 'bătaie de cap' sau 'obligație grea'. În anumite graiuri locale izolate, termenul se folosea la plural pentru a desemna munci silnice, corvezi repetitive, dări sâcâitoare sau încurcături gospodărești mărunte dar obositoare care presau o comunitate rurală în viața de zi cu zi.
• ascensionat — Care a fost urcat, escaladat sau parcurs de-a lungul unei pante ori înălțimi; munte, masiv sau traseu pe care s-a efectuat o ascensiune. În sens mecanic sau fizic, descrie starea unui corp, lichid ori dispozitiv care s-a deplasat sau a fost ridicat pe o direcție verticală ori ascendentă.
• Azorella trifurcata — Specie de plantă erbacee perenă, târâtoare, din genul Azorella (familia Apiaceae), originară din regiunile reci și muntoase ale Americii de Sud (Ecuador, Chile, Argentina); este utilizată frecvent în horticultură ca plantă de acoperire a solului datorită frunzelor sale rigide, lucioase, divizate în trei loburi ascuțiți, care formează un covor verde dens, compact și extrem de rezistent la secetă și temperaturi scăzute.