#vama

• acvamarin — Varietate transparentă de beril, de culoare albastru-deschis, verde-albăstrui sau turcoaz, utilizată ca piatră prețioasă de mare valoare în bijuterie; de asemenea, desemnează o nuanță cromatică ce imită culoarea apei de mare. Proprietățile structurale ale acestui cristal sunt determinate de prezența urmelor de fier în rețeaua sa atomică, oferindu-i o claritate deosebită și reflexii luminoase unice.
• adeatiu — Variantă arhaică și regională pentru termenul 'adet' sau 'adetiu'; reprezintă o veche datină, cutumă fiscală sau un obicei administrativ în virtutea căruia se colectau anumite dări, impozite administrative ori taxe vamale specifice în Principatele Române sub influență otomană. De asemenea, în anumite regiuni precum Oltenia, definea o formă de dijmă tradițională percepută de proprietarul unui cazan de rachiu de la cei care îi foloseau instalația.
• adetiu — Termen juridic și administrativ arhaic ce desemnează o taxă vamală veche, o dare suplimentară sau un bir aplicat mărfurilor de tranzit ori tranzacțiilor cu animale în târgurile din Țările Române. Ca adjectiv, descrie un bun sau o obligație fiscală structurală ce decurge dintr-un obicei local vechi ori dintr-o legiuire nescrisă, fiind strâns legat de reglementările economice feudale.
• antrepozit — Clădire, spațiu special amenajat sau depozit de mari dimensiuni destinat păstrării și conservării mărfurilor în condiții optime de siguranță, înainte de distribuirea, vânzarea sau vămuirea acestora. În legislația vamală și fiscală, reprezintă un regim sau un perimetru autorizat unde bunurile (adesea supuse accizelor sau taxelor de import) pot fi stocate fără plata imediată a datoriilor fiscale, până la punerea lor în circulație.
• antrepozita — A depozita, a stoca sau a plasa mărfuri și bunuri comerciale într-un antrepozit, în special sub un regim suspensiv de taxe vamale ori accize. Acțiunea implică preluarea în custodie, înregistrarea riguroasă în evidențele contabile ale depozitului și asigurarea condițiilor legale și tehnice de păstrare până la punerea bunurilor în liberă circulație.
• antrepozitar — Persoană fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală ori vamală să producă, să transforme, să dețină, să primească sau să expedieze mărfuri supuse accizelor ori taxelor de import în regim suspensiv, într-un antrepozit autorizat. Ca adjectiv, descrie un element care aparține unui antrepozit, care se referă la regimul de depozitare ori care este specific gestionării stocurilor aflate sub supraveghere fiscală.
• antrepozitară — Forma feminină pentru 'antrepozitar'; ca adjectiv, descrie o activitate, o structură, o autorizație sau o taxă specifică depozitării de mărfuri în regim suspensiv în cadrul unui antrepozit. Ca substantiv, desemnează o femeie care deține calitatea de manager, administrator, administrator legal sau gestionar autorizat al unui spațiu de depozitare vamală ori fiscală.
• antrepozitare — Acțiunea de a antrepozita și rezultatul ei; procesul logistic și administrativ prin care mărfurile sau bunurile comerciale sunt plasate și păstrate într-un antrepozit. În context fiscal și vamal, reprezintă regimul juridic suspensiv care permite stocarea produselor accizabile sau de import fără plata imediată a taxelor către stat, până la punerea lor efectivă în circulație.
• antrepozitat — Care a fost plasat, depozitat sau stocat într-un antrepozit; bun comercial sau marfă aflată sub supraveghere vamală ori fiscală în regim suspensiv de taxe. În sens economic, descrie statutul temporar al unor mărfuri care își așteaptă distribuția pe piață, finalizarea formalităților de vămuire sau plata accizelor datorate statului.
• aquamanila — Vas metalic (din bronz sau alamă) ori din ceramică utilizat în Evul Mediu pentru spălarea ritualică a mâinilor, întâlnit atât în context liturgic creștin, cât și în gospodăriile nobiliare la mesele festive; aceste vase structurale erau realizate adesea în forme zoomorfe (lei, grifoni) sau antropomorfe (cavaler).
• armonizat — Care se află în acord, concordanță, echilibru sau proporție optimă; adaptat ori adus la un numitor comun pentru a elimina contradicțiile interne. În muzică, descrie o linie melodică prevăzută cu un acompaniament acordic adecvat, iar în context juridic și vamal, face referire la un sistem unificat de norme, standarde sau tarife adoptat la nivel internațional pentru a facilita cooperarea globală.