#zgomot

• alătrat — Variantă fonetică regională pentru lătrat; acțiunea de a emite sunete specifice canidelor și zgomotul caracteristic rezultat din această manifestare. Ca participiu adjectival, descrie un animal sau o persoană spre care s-a strigat cu violență ori un perimetru alertat de prezența unui intrus.
• antifază — Stare sau relație între două mărimi periodice (unde, oscilații, semnale) de aceeași frecvență, caracterizată printr-o diferență de fază de exact 180 de grade (sau π radiani); opoziție de fază. În ingineria acustică și electronică, aducerea în antifază a undelor este principiul fundamental utilizat pentru atenuarea sau anularea activă a zgomotelor nedorite prin interferență distructivă controlată.
• antifazat — Care se află în opoziție de fază (defazat cu exact 180 de grade) în raport cu un alt semnal oscilatoriu, undă electromagnetică sau undă sonoră de aceeași frecvență. În tehnologia audio modernă, semnalele antifazate sunt utilizate în mod intenționat pentru anularea activă a zgomotului de fond (ANC), unda distructivă suprapusă anulând complet componenta sonoră nedorită.
• antihârț — Care este conceput structural sau tratat pentru a preveni, reduce ori opri hârțâirea (producerea unor zgomote sacadate, vibrații parazite sau frecări aspre intermitente) în mecanismele aflate în mișcare. În sens industrial, descrie un dispozitiv de amortizare, o garnitură elastică sau un aditiv de lubrifiere proiectat structural pentru a stabiliza piesele mecanice fine și a elimina micro-șocurile acustice.
• antiparazit — Care distruge, combate ori previne dezvoltarea organismelor parazitare; de asemenea, în sens tehnic, dispozitiv sau ecran structural conceput pentru a elimina perturbațiile electromagnetice dintr-un circuit electric ori dintr-o recepție radio. Acest element dual garantează protecția biologică în organism sau stabilitatea semnalelor utile în rețelele de comunicații de precizie.
• antizgomot — Care izolează, atenuează, absoarbe sau anulează poluarea sonoră, zgomotele parazite ori undele acustice nedorite. Se aplică materialelor izolatoare (panouri phonoabsorbante, vată bazaltică), barierelor rutiere, carcaselor de protecție ale motoarelor sau tehnologiilor electronice active (precum căștile cu ANC) concepute structural pentru a asigura un confort fonic optim în medii industriale, urbane sau rezidențiale.
• antropofonie — Totalitatea sunetelor și zgomotelor produse de activitatea umană, de tehnologia sa și de infrastructura civilizației în cadrul unui peisaj sonor acustic. În ecologia modernă și bioacustică, antropofonia este analizată în contrast cu biofonia și geofonia pentru a măsura gradul de poluare fonică și impactul acesteia asupra comportamentului și comunicării speciilor de animale.
• asurzire — Acțiunea de a asurzi și rezultatul ei; proces fiziologic sau accidental prin care se pierde auzul în mod temporar ori definitiv; de asemenea, reprezintă efectul acustic distructiv sau perturbator generat de un zgomot de mare intensitate ce depășește pragul de confort al urechii umane.
• asurzitor — Care asurzește, care produce un zgomot de o intensitate extremă, strident, ascuțit sau tumultuos, ce depășește cu mult pragul de confort fonic al urechii umane. În sens stilistic extins, descrie un fenomen, un succes sau o reacție publică de o amploare copleșitoare și incontestabilă.
• asurzitură — Zgomot puternic, strident sau ascuțit care provoacă o senzație de asurzire sau disconfort auditiv; vătămare ușoară a auzului în urma unui șoc fonic puternic ori a unui vuiet năpraznic. În structura textelor populare vechi, termenul făcea referire la impactul acustic violent al unui trăsnet sau al unei explozii.
• audioprotector — Echipament individual de protecție conceput pentru a atenua nivelul zgomotelor ambientale și pentru a proteja sistemul auditiv împotriva traumatismelor sonore; antifon. Ca adjectiv, termenul descrie un dispozitiv, un material fonoizolant sau o substanță capabilă să diminueze intensitatea undelor acustice dăunătoare, prevenind apariția hipoacuziei profesionale sau a tinitusului.
• aueală — Variantă fonetică arhaică și regională a substantivului 'auială', desemnând un zgomot confuz, monoton, estompat și prelungit care se aude de la distanță mare. De asemenea, poate face referire la un țiuit continuu în urechi sau la sunetul metalic reverberat produs de o lovitură într-un obiect de bronz sau acioaie, utilizat adesea în textul literar vechi pentru a crea o atmosferă de izolare.