Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX) / Dicționarul de Termeni Medicali

• absces — (Medicină) Acumulare delimitată de puroi într-un țesut sau organ, formată în urma unui proces inflamator acut, provocat de obicei de o infecție bacteriană locală.
• acefalochist — Formă veziculară, sterilă și lipsită de scolex (cap) a unui echinococ (Taenia echinococcus), întâlnită în hidatidoza sau chistul hidatic la om și animale. Reprezintă o veziculă parazitară care nu conține capsule proligere sau scolecși capabili de reproducere, acumulând un lichid transparent și limpede în interiorul țesuturilor gazdei, în special în ficat sau plămâni.
• acelular — Care nu este alcătuit din celule, care nu posedă o structură celulară sau care este independent de organizarea celulară tipică. În virusologie, termenul descrie entități biologice precum virusurile sau viroizii care nu au metabolism propriu și depind de o celulă-gazdă; în histologie și bioinginereie, se referă la țesuturi sau matrici extracelulare din care au fost eliminate toate componentele celulare.
• acetonemie — Stare patologică definită prin prezența sau acumularea anormală de acetonă și de alți corpi cetonici în sânge. Apare ca urmare a unui metabolism defectuos al carbohidraților, determinând organismul să ardă excesiv grăsimile pentru energie, fiind frecvent întâlnită în diabetul zaharat insulinodependent, în inaniție, febră sau tulburări hepatice severe.
• afazie — Tulburare severă a comunicării ce constă în pierderea totală sau parțială a facultății de a vorbi, de a scrie și de a înțelege limbajul articulat ori scris, survenită în absența oricăror modificări senzoriale sau a unui deficit al aparatului fonator. Această afecțiune este declanșată de leziuni organice dobândite la nivelul scoarței cerebrale (în special în ariile specializate Broca și Wernicke ale emisferei stângi), provocate de accidente vasculare cerebrale, traumatisme craniene, infecții sau procese neurodegenerative, lăsând însă intactă inteligența generală a individului.
• afecțiune — Termen cu dublă valență semantică majoră. În plan psihologic și social, reprezintă un sentiment intens și durabil de simpatie, atașament profund, căldură sufletească și dragoste curată față de o persoană sau o ființă. În plan medical și clinic, desemnează o stare patologică, o boală organică, o leziune sau o tulburare funcțională a unui organ ori a unui sistem biologic (de exemplu, afecțiune cardiacă, pulmonară sau dermatologică).
• aftă — Mică ulcerație dureroasă, superficială, de culoare albicioasă sau gălbuie, înconjurată de o zonă roșiatică inflamatorie, care apare la nivelul mucoasei bucale (pe gingii, limbă ori fața internă a obrajilor). Poate fi solitară sau multiplă, fiind cauzată de factori imunitari, stres, traumatisme locale ori deficiențe vitaminice, având o evoluție benignă și caracter recidivant.