#Apollo

• Abaeus — Epitet mitologic grecesc atribuit zeului Apollo, derivat de la numele orașului Abae din Phocis, unde zeul avea un templu și un oratoriu faimos. În istoria medicinei și antropologia culturală, Abaeus este studiat în legătură cu cultele catartice (de purificare) și ritualurile de vindecare prin incubație (somn sacru în templu pentru primirea diagnosticului în vis), specifice medicinei teurgice pre-hipocratice.
• Admet — Forma românească tradițională pentru numele lui Admetus, legendarul rege din Pherae în Tesalia, celebru în mitologia greacă pentru faptul că a fost slujit timp de un an de zeul Apollo și pentru devotamentul soției sale, Alcesta (Alcestis), care a acceptat să moară în locul lui pentru a-i salva viața.
• agamedes — Personaj din mitologia greacă, fiul lui Erginos și fratele lui Trophonios, recunoscut ca un arhitect și constructor legendar al Antichității. Împreună cu fratele său, a proiectat și ridicat structuri monumentale celebre, precum pragul de piatră al templului lui Apollo din Delphi sau vistieria regelui Hyrieus, fiind ucis în timpul unei încercări de evadare dintr-o capcană structurală.
• agyleus — Epitet mitologic de origine greacă veche atribuit zeului Apollo (Apollo Agyleus), privit ca protector al străzilor, al drumurilor, al porților și al spațiilor publice exterioare. Simbolul său structural era reprezentat adesea printr-un stâlp conic sau un obelisc simplu de piatră amplasat în fața caselor sau la intersecții pentru a îndepărta spiritele rele și a asigura paza comunității.
• Aldrin — Nume de familie de origine germanică sau anglo-saxonă, celebru datorită astronautului american Buzz Aldrin (n. 1930), al doilea om care a pășit pe Lună în timpul misiunii Apollo 11. În industria chimică și ecotoxicologie, termenul scris cu literă mică (aldrin) desemnează un insecticid organoclorurat extrem de toxic, interzis la nivel global prin Convenția de la Stockholm din cauza remanentei structurale mari în mediu.
• aluniza — A efectua o manevră de coborâre controlată și de oprire a unei nave spațiale, a unui modul sau a unui vehicul cosmic pe suprafața Lunii. Acest proces tehnologic și astronautic de înaltă precizie presupune încetinirea vitezei de deplasare prin retrobachete pentru a garanta un contact lin cu solul selenar, fără avarierea echipamentelor.
• alunizare — Acțiunea de a aluniza și rezultatul ei; operațiunea aero-spațială completă de coborâre, contact structural și fixare a unui vehicul cosmic pe scoarța Lunii. Acest fenomen ingineresc reprezintă una dintre cele mai complexe faze ale unei misiuni selenare, necesitând corecții dinamice de viteză și altitudine în timp real.
• Ampycus — Nume propriu antic (cunoscut și sub formele Ampyx sau Amficos) care desemnează mai multe personaje din mitologia greacă, cel mai faimos fiind văzătorul și preotul lui Apollo, tatăl profetului Mopsus; în astronomie, termenul reprezintă asteroidul centaur cu numărul 98127 (98127 Vilă-Ampycus), un corp ceresc minor cu orbită excentrică situat în sistemul solar exterior.
• Anafia — Denumire geografică istorică sau variantă toponimică rară pentru insula grecească Anafi (situată în arhipelagul Cicladelor din Marea Egee). În sens structural mitologic și istoric, numele este strâns legat de legenda argonauților, care au descoperit insula ca pe un refugiu apărut miraculos din porunca zeului Apollo pentru a-i scăpa dintr-o furtună violentă, termenul fiind utilizat în literatura veche pentru a desemna acest spațiu izolat și stâncos.
• anius — Rege legendar al insulei Delos și preot al lui Apollo în mitologia greacă, fiu al lui Apollo și al Rhoeo. Este recunoscut în textele antice, inclusiv în 'Eneida' lui Virgiliu, ca fiind cel care l-a primit cu ospitalitate pe Eneas în timpul călătoriei sale spre Italia și tatăl celor trei Oenotrope, fecioare binecuvântate de Dionysos cu darul de a transforma tot ce atingeau în grâu, vin și ulei.
• apolinar — Care aparține sau se referă la zeul Apollo din mitologia greco-romană; instituit în onoarea lui Apollo. În filozofia culturii și estetica modernă (teoretizată în special de Nietzsche), termenul descrie o atitudine caracterizată prin armonie, ordine, echilibru, claritate rațională și măsură structurală, aflată în opoziție directă cu spiritul dionisiac bazat pe extaz, pasiune și haos.
• apolinic — Care aparține sau se referă la zeul Apollo din mitologia greco-romană; caracterizat prin armonie, echilibru, claritate rațională, măsură și perfecțiune formală. În filozofia culturii (teoretizată esențial de Friedrich Nietzsche), termenul descrie tendința spre ordine, logica individualizării și frumusețea plastică artizanală, fiind antonimul perfect al spiritului dionisiac bazat pe extaz, haos și contopire mistică.
• apolinism — Atitudine estetică, filozofică sau existențială caracterizată prin adoptarea exclusivă a spiritului apolinic; predilecția structurală pentru armonie, proporție, rigoare rațională și control emoțional în artă și viață. Conceptul desemnează sistemul de valori care plasează frumusețea formală arhitecturală mai presus de trăirile instinctuale sau pasionale.
• Apollo — Una dintre cele mai importante divinități din mitologia greco-romană, zeu al luminii, al soarelui, al poeziei, al muzicii, al artelor și al profeției, fiu al lui Zeus și al Letonei; adesea reprezentat cu o liră sau cu un arc. În istoria modernă a explorării spațiale, numele desemnează legendarul program spațial al NASA (Programul Apollo) care a realizat primele zboruri cu echipaj uman pe Lună între 1969 și 1972.
• Apollodor — Numele mai multor personalități ilustre din Antichitatea clasică, cel mai celebru fiind Apollodor din Damasc (secolul al II-lea d.Hr.), reputat arhitect, inginer și constructor sirian aflat în slujba împăratului Traian. Acesta a proiectat monumente fundamentale pentru istoria Daciei și a Romei, printre care podul de peste Dunăre de la Drobeta, Forul lui Traian și celebra Columnă, fiind considerat un geniu al arhitecturii de proporții monumentale.
• Apollon — Forma originală elenă pentru numele zeului Apollo, divinitate solară supremă a Greciei Antice ce patrona lumina, profeția, artele, muzica, arcașii și vindecarea; frate geamăn al zeiței Artemis. Numele este strâns legat de idealul elen al perfecțiunii fizice masculine, de oracolul sacru de la Delphi și de nașterea conceptului estetic structural de raționalism formal și măsură.
• Apollonia — Numele purtat de numeroase colonii și orașe-state din lumea greco-romană antică, fondate în onoarea zeului Apollon, cele mai renumite fiind Apollonia din Iliria (pe teritoriul Albaniei de astăzi) și Apollonia Pontica (astăzi Sozopol, Bulgaria, pe țărmul Mării Negre). Aceste așezări reprezentau centre urbane, comerciale și culturale majore unde se dezvoltau rute strategice maritime și academice esențiale pentru bazinul mediteraneean.
• Apollonios — Numele mai multor învățați, savanți și scriitori din Grecia Antică și perioada elenistică, cei mai faimoși fiind Apollonios din Perga (secolul al III-lea î.Hr.), geometru de geniu care a revoluționat studiul secțiunilor conice, Apollonios din Rodos, poet epic autor al 'Argonauticelor', și Apollonios din Tyana, filosof neopitagoreic. Aceste figuri reprezintă piloni structurali ai evoluției științifice și literare din bazinul mediteraneean clasic.
• Apolloniu — Variantă lingvistică adaptată în limba română pentru numele istoric elen Apollonios sau cel latin Apollonius, utilizată pentru a desemna marii învățați ai epocii elenistice; cel mai frecvent face referire la Apolloniu din Perga, matematicianul care a pus bazele studiului conicelor, sau la filosoful stoic Apolloniu din Calcedon. Această formă onomastică cultă este utilizată cu precădere în lucrările academice de istorie a științelor și filologie.
• apolo — Formă grafică simplificată, variantă de transliterare sau toponim minor utilizat uneori în contexte populare ori etnografice pentru a face trimitere la elementele cultului zeului Apollo; înțeles colocvial sau derivat folosit pentru a descrie un ideal estetic sau o structură simbolică simplificată. În anumite registre arhaice sau dialectale locale, termenul poate reprezenta o asimilare fonetică restrânsă a numelui divinității clasice.