#DEX

• aborit — Formă arhaică, regională sau populară utilizată ca variantă fonetică veche pentru participiul trecut 'borât'; indică acțiunea finalizată a verbului a abori (a vomita), descriind un conținut gastric expulzat sau, ca adjectiv, un obiect murdărit cu vomă ori o persoană epuizată fizic în urma unor crize repetate de vărsături.
• abort — Comandă, acțiune sau procedură de urgență utilizată în informatică, programare și tehnologie aerospațială pentru a opri forțat și imediat un proces, o execuție de cod, o aplicație software sau o misiune operațională înainte de finalizarea sa firească; (în medicină, livresc) termen rar preluat din engleză sau latină utilizat ca sinonim pentru avort sau întrerupere prematură a evoluției unui embrion ori a unui proces patologic.
• abortare — Acțiunea de a aborta sau de a întrerupe prematur un proces; pierderea spontană sau provocată a unei sarcini (termen medical utilizat ca sinonim modern pentru avortare); (în informatică și tehnologie) procesul de oprire forțată și imediată a executării unui program, a unui script, a unei tranzacții de date sau a unei misiuni operaționale înainte de finalizarea programată; (în sens figurat) eșuarea timpurie a unui plan sau proiect.
• abortat — Care a fost întrerupt sau oprit forțat în mod prematur înainte de a-și atinge finalizarea firească sau programată (despre procese software, misiuni tehnice, acțiuni ori planuri); (în medicină și biologie) care a fost pierdut sau expulzat înainte de termen în mod spontan ori provocat (despre o sarcină sau un făt); (în botanică) oprit din evoluție sau rămas într-un stadiu rudimentar, nefuncțional (despre organe vegetale).
• abortiv — Substanță, medicament sau factor biologic care are proprietatea de a provoca întreruperea prematură a sarcinii (avort); (în sens medical extins) care oprește evoluția unei boli sau a unui proces patologic în faza sa inițială, împiedicând manifestarea clinică completă; (în botanică) organ rudimentar sau parțial dezvoltat care s-a oprit din creștere și nu își mai poate îndeplini funcția fiziologică.
• Abotă — Nume propriu de familie sau prenume istoric românesc extrem de rar, consemnat în onomastica istorică și în dicționarele vechi ca o variantă derivată parțial din radicalul ebraic 'abba' (tată) sau prin filieră cumană/slavă; o formă hipocoristică ori o modificare regională legată istoric de antroponime vechi din Moldova și Transilvania.
• abotit — Formă regională sau populară atestată rar în graiurile din anumite zone ale României ca o variantă fonetică modificată pentru „boțit” sau „mototolit”; indică un obiect de îmbrăcăminte, o țesătură ori o suprafață metalică care și-a pierdut forma netedă prin presare, pliere sau lovire accidentală; (în sens figurat, despre chipul uman) care este obosit, ridat, marcat de supărare ori lipsit de prospețime în urma lipsei de somn.
• Abovian — Nume propriu de origine armeană utilizat ca nume de familie sau ca denumire geografică; (toponim) [oraș industrial major din Armenia](1.2.15), situat în provincia Kotayk, considerat o localitate-satelit importantă a capitalei Erevan; (antroponim) nume de familie celebru, purtat în special de [Haceatur Abovian](1.2.9) (1805–1848), scriitor, iluminist democrat, etnograf și considerat tatăl literaturii moderne armene.
• Abraam — Variantă grafică, etimologică sau arhaică pentru numele biblic propriu masculin Avraam; conform textelor religioase și istorice, el este primul dintre cei trei patriarhi ai iudaismului, creștinismului și islamului (religiile avraamice), recunoscut pentru legământul său cu divinitatea și considerat părintele spiritual al multor popoare; (sens onomastic) nume de familie sau prenume rar întâlnit în spațiul românesc actual, dar prezent în documentele de arhivă bisericești.
• abrac — Formă regională sau arhaică atestată în documente istorice și registre vechi, folosită uneori ca o variantă fonetică sau o transformare locală pentru rație, fân sau nutreț uscat destinat vitelor sau cailor din cavalerie (provenind din terminologii administrative otomane sau slave); (în alte contexte izolate) o eroare de copiere ori o formă hipocoristică pentru anumite nume sau elemente de jargon tehnic învechit.
• abrăca — (Regional, rar) A îmbrăca (mai ales despre haine sau acoperitoare); a pune haine pe cineva; (prin extensie, în unele graiuri) a adăposti sau a proteja de intemperii.
• abracadabra — Cuvânt cabalistic, formulă magică, incantație sau descântec străvechi folosit în trecut de magicieni, alchimiști și șamani ca amuletă protectoare împotriva bolilor ori spiritelor rele, fiind scris sub formă de triunghi descrescător; (în sens modern, figurat) vorbire lipsită de sens, discurs total de neînțeles, text confuz, jargon obscur sau amestec haotic de cuvinte fără nicio logică internă.
• abracadabrant — Care este complet bizar, uluitor, de necrezut, fantezist sau bizar dincolo de limitele logicii obișnuite; care amintește de o scamatorie sau de ceva magic prin complexitatea sau ciudățenia sa; (în sens peiorativ) complet confuz, incoerent, de neînțeles sau lipsit de orice fundament rațional.
• abrăcat — (Regional) Care este îmbrăcat, înveșmântat sau acoperit cu haine; (prin extensie, despre paturi sau încăperi) gătit ori protejat cu țoluri, scoarțe sau cergi tradiționale.
• Abradu — Antroponim istoric românesc extrem de rar [consemnat în onomastica tradițională](1.4.1) și în dicționarele de specialitate; (în istorie) formă derivată prin contaminare sau accident fonetic de la numele propriu [Abrud](1.4.1) ori asociat cu rădăcini de tipul „Bradu”; (toponim) denumire menționată istoric în legătură cu anumite ruine sau așezări vechi din regiunea Olteniei [atestată în lucrările onomastice de arhivă](1.4.1).
• Abraham — Formă vest-europeană, germanică sau engleză pentru numele biblic propriu masculin Avraam (provenit din ebraicul 'Avraham'); (sens istoric/religios) primul mare patriarh al poporului evreu, recunoscut ca figură centrală fondatoare în iudaism, creștinism și islam; (sens onomastic modern) nume de familie utilizat la nivel internațional și adoptat inclusiv în onomastica românească; (toponim) numele mai multor localități din lume sau al unor repere geografice numite în onoarea unor personalități istorice.
• abrahie — Malformație congenitală extrem de rară caracterizată prin absența totală sau dezvoltarea rudimentară a brațelor (membrelor superioare) la făt sau la un organism în evoluție; anomalie anatomică severă din clasa ageneziilor de membru, similară sau conexă cu amelia și abrahia congenitală.
• abrahiocefal — Monstru teratologic, făt sau organism cu malformații congenitale severe, caracterizat prin absența simultană a brațelor și a capului, ori prin unirea anormală și rudimentară a structurilor cefalice în absența membrelor superioare; (adjectival) care prezintă caracteristicile anatomice ale acestei anomalii de dezvoltare embrionară.
• abrahiocefalie — Malformație congenitală complexă și extrem de severă caracterizată prin absența simultană a capului (acefalie) și a ambelor membre superioare (abrahie) la făt sau la un organism în dezvoltare; anomalie de dezvoltare embrionară timpurie, incompatibilă cu viața, studiată în cadrul teratologiei clasice și experimentale.
• Abram — Nume propriu cu profunde rădăcini biblice și istorice; (antroponim) formă timpurie, ebraică a numelui patriarhului Avraam (semnificând „tată măreț” sau „tată înalt”), utilizat înainte ca divinitatea să îi schimbe numele în Avraham („tată al unei mulțimi”); ca prenume sau nume de familie, este întâlnit frecvent în spațiul internațional și sporadic în cel românesc; (toponim) [numele unei comune din județul Bihor](1), România, precum și al satului reședință al acesteia.