#actor

• antifiziologic — Care contrazice, perturbă sau se opune legilor și funcțiilor normale ale unui organism viu; contrar proceselor fiziologice sănătoase. În sens medical sau terapeutic, termenul descrie un comportament, un tratament greșit, un stimul nociv sau o substanță chimică ce forțează organele să lucreze în condiții patologice, generând dezechilibre homeostatice severe sau leziuni structurale.
• antisteril — Formă grafică sau variantă lexicală învechită pentru cuvântul antisterilitate; care previne, combate ori tratează sterilitatea. În monografiile medicale și biochimice din prima jumătate a secolului al XX-lea, termenul caracteriza anumiți factori nutritivi sau compuși bioactivi, în special vitamina E (alfa-tocoferolul), datorită rolului lor esențial în susținerea funcțiilor reproductive și protejarea fertilității organismelor.
• antitrombină — Glicoproteină plasmatică sintetizată de ficat, având rolul fiziologic major de a inhiba activitatea enzimelor de coagulare, în mod special a trombinei și a factorului Xa, prevenind astfel formarea cheagurilor de sânge parazitare. Numită clinic și antitrombină III, această macromoleculă reprezintă cel mai important anticoagulant natural din organismul uman, eficiența ei fiind amplificată exponențial de prezența heparinei, motiv pentru care deficitul ei ereditar crește dramatic riscul de tromboembolism venos.
• antitromboplastină — Substanță chimică, anticorp circulant sau inhibitor fiziologic capabil să neutralizeze ori să blocheze activitatea tromboplastinei (factorul III tisular), oprind declanșarea căii extrinseci a cascadei de coagulare a sângelui. În patologie, prezența unor antitromboplastine anormale (adesea asociate cu anticoagulanții lupici sau cu boli autoimune) induce modificări severe ale testelor de laborator, prelungind timpul de protrombină și afectând hemostaza normală.
• antreprenor — Persoană fizică sau juridică ce inițiază, finanțează și conduce o afacere comercială, industrială ori agricolă, asumându-și integral riscurile asociate cu scopul de a obține profit. În sens larg și istoric, termenul definește un constructor sau o firmă care execută lucrări publice ori private pe bază de contract (antrepriză), iar în viziunea economică modernă reprezintă un vector al inovației care optimizează resursele existente.
• antrepriză — O întreprindere comercială, industrială sau de construcții; de asemenea, reprezintă un contract juridic (contract de antrepriză) prin care o parte, numită antreprenor, se obligă să execute pe riscul său o anumită lucrare, o activitate sau un serviciu în favoarea celeilalte părți, numită beneficiar, în schimbul unui preț determinat.
• antropic — Care se referă la activitatea umană, care aparține omului sau care este provocat, modificat ori creat de prezența și acțiunile sale asupra mediului înconjurător. În ecologia modernă, termenul descrie transformările profunde ale ecosistemelor naturale sub influența industrializării, urbanizării și exploatării resurselor de către societatea umană.
• antropism — Doctrină sau concepție filozofică antropocentrică care plasează omul și valorile sale în centrul universului sau al oricărui sistem de cunoaștere. În geografie și ecologie, termenul desemnează totalitatea manifestărilor, modificărilor și structurilor artificiale introduse de comunitățile umane în peisajul natural, reprezentând măsura transformării mediului înconjurător sub influența civilizației.
• antropobiocenoză — O biocenoză specială, profund modificată sau creată artificial de activitatea umană, în care comunitățile de plante, animale și microorganisme coexistă și interacționează strâns cu populațiile umane și structurile civilizației lor. Acest tip de ecosistem complex reflectă dependența dinamică dintre factorii biologici naturali și intervențiile antropice controlate.
• antropocor — Descrie o specie de plantă ale cărei fructe, semințe sau spori sunt răspândiți în mod voluntar sau involuntar prin intermediul omului (proces numit antropocorie). Ca substantiv, reprezintă organismul vegetal vegetal care folosește activitățile umane, mijloacele de transport sau rutele comerciale pentru a coloniza habitate noi, adesea aflate la distanțe mari de arealul său de origine.
• antropocoră — Forma feminină pentru 'antropocor'; descrie o specie de plantă sau o populație vegetală ale cărei semințe, fructe ori spori sunt diseminați prin intermediul activităților umane. Ca substantiv, desemnează planta care utilizează vectorul uman, rutele comerciale ori uneltele agricole pentru a migra și a coloniza noi teritorii ecologice.
• antropocorie — Fenomen sau proces ecologic de răspândire și diseminare a fructelor, semințelor, sporilor ori bulbilor de plante prin intermediul omului, în mod voluntar (prin culturi, agricultură, horticultură) sau involuntar (prin haine, vehicule, transporturi internaționale). Reprezintă un factor major în antropizarea florei globale și în apariția speciilor invazive în noi ecosisteme.
• antropofită — Plantă introdusă într-o regiune geografică în mod voluntar sau involuntar datorită activităților umane și care s-a aclimatizat sau s-a naturalizat în noul mediu. În sens ecologic larg, termenul descrie speciile vegetale a căror prezență, răspândire și supraviețuire structurală sunt strâns legate de habitatele modificate ori create de societatea umană.
• antropofonie — Totalitatea sunetelor și zgomotelor produse de activitatea umană, de tehnologia sa și de infrastructura civilizației în cadrul unui peisaj sonor acustic. În ecologia modernă și bioacustică, antropofonia este analizată în contrast cu biofonia și geofonia pentru a măsura gradul de poluare fonică și impactul acesteia asupra comportamentului și comunicării speciilor de animale.
• antropogeografie — Ramură fundamentală a geografiei, cunoscută și sub numele de geografie umană, care se ocupă cu studiul răspândirii geografice a populației umane, al așezărilor sale, al activităților economice și al interacțiunilor complexe dintre societate și mediul fizic înconjurător. Această disciplină analizează modul în care comunitățile umane organizează, modifică și antropizează spațiul terestru de-a lungul timpului.
• anulativ — Care are puterea, funcția sau proprietatea de a anula; care tinde să invalideze, să șteargă sau să desființeze efectele unui act, ale unui fenomen sau ale unei structuri anterioare prin introducerea unui element contrar.
• anulator — Care determină, provoacă sau atestă desființarea, invalidarea ori anularea unui act, a unui efect sau a unui fenomen; (substantiv) dispozitiv tehnic ori componentă electronică folosită pentru a suprima, neutraliza sau reduce la zero un semnal, un zgomot sau o eroare dintr-un sistem.
• anvelopant — Care înconjoară, îmbracă, acoperă sau izolează complet o structură, un corp sau un ansamblu de elemente; în matematică și fizică, descrie o curbă, o suprafață sau o funcție (anvelopă) care este tangentă la o întreagă familie de alte curbe ori forme înrudite, definindu-le perimetrul exterior maxim.
• anxiogen — Care generează, provoacă sau amplifică starea de anxietate, teamă ori neliniște difuză; factor ambiental, situație contextuală, stimul senzorial sau substanță chimică capabilă să declanșeze o reacție acută de stres sau un atac de panică în structura sistemului nervos.
• apă-grea — Formă de apă în structura căreia atomii de hidrogen ușor (protiu) sunt înlocuiți complet sau în proporție ridicată de izotopul său greu numit deuteriu (D₂O). Acest compus chimic structural se caracterizează printr-o densitate mai mare decât a apei obișnuite și este utilizat la scară largă în industria nucleară ca moderator de neutroni și agent de răcire în reactoarele de putere de tip CANDU.