#agitat

• agita — Formă de persoana a III-a singular a prezentului indicativ sau persoana a II-a singular a imperativului pentru verbul 'a agita'. Înțelesul structural implică punerea în mișcare rapidă și repetată a unui obiect ori lichid, iar în plan psihologic sau social, acțiunea de a tulbura liniștea cuiva, a provoca nervozitate, panică sau a instiga masele la revoltă.
• agitare — Acțiunea de a agita și rezultatul ei; proces fizic de amestecare sau scuturare intensă a unui mediu, ori stare psihologică de profundă neliniște, tulburare, nervozitate și agitație. În sens structural și tehnic, reprezintă procesul de omogenizare a fluidelor în laborator, iar în sens social, actul de instigare ori propagandă politică activă.
• agitat — Care se află în stare de agitație; mișcat repede și repetat în toate direcțiile (despre lichide sau corpuri), ori caracterizat prin neliniște, tulburare, nervozitate și lipsă de calm (despre oameni sau stări). În sens structural meteorologic, descrie o mare înfuriată, cu valuri mari, iar în sens social, o perioadă istorică sau o ședință tensionată, plină de dispute și confruntări.
• agitație — Stare de neliniște, tulburare profundă sau mișcare continuă și dezordonată, manifestată la nivel individual, colectiv ori material. În plan psihologic, reprezintă o surescitare motorie și mentală; în context social-politic, desemnează o activitate intensă de propagandă sau proteste publice; în fizică, se referă la mișcarea haotică a particulelor dintr-un corp sub influența temperaturii (agitație termică).
• agitațiune — Formă arhaică și livrească a cuvântului 'agitație', utilizată în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea pentru a desemna o stare de tulburare socială, mișcare politică, efervescență ideologică sau neliniște sufletească profundă. În textul documentelor de epocă, termenul reflectă o dinamică de revoltă sau o mobilizare intensă a spiritelor în jurul unei cauze naționale ori revoluționare.
• agitato — Termen muzical de proveniență italiană utilizat ca indicație de execuție, cerând ca fragmentul sau piesa respectivă să fie interpretată într-un mod agitat, neliniștit, tensionat și plin de pasiune dramatică. În sens structural compozițional, ghidează tempoul și dinamica interpretării pentru a transmite o stare de puternică tulburare emoțională.
• agitatoare — Persoană de sex feminin care îndeplinește rolul de agitator, instigând masele, propagând idei politice sau stârnind neliniște; de asemenea, termenul desemnează un dispozitiv, o ustensilă sau o mașină industrială destinată amestecării ori omogenizării unor substanțe lichide sau granulate. Ca adjectiv, descrie o entitate feminină care provoacă tulburare, mișcare sau surescitare.
• agitator — Persoană care instigă la dezordine, revoltă sau revoltă publică, ori care desfășoară o activitate intensă de propagandă politică; în sens tehnic, reprezintă un element mecanic (paletă, ax, elice) sau un aparat utilizat pentru a amesteca fluide, soluții ori amestecuri industriale. Ca adjectiv, desemnează un factor care provoacă agitație fizică sau tulburare spirituală.
• agitatoric — Care are caracter de agitație politică sau socială, destinat să incite spiritele, să mobilizeze masele sau să provoace reacții colective intense. Se referă la discursuri, scrieri, manifestări sau strategii informaționale concepute deliberat pentru a tulbura ordinea publică, a stimula nemulțumirile populare ori a propaga o ideologie radicală printr-o retorică persuasivă și adesea agresivă.
• alergătură — Acțiunea de a alerga mult și continuu, în special în sensul de a umbla intens de la o instituție la alta sau dintr-un loc în altul pentru a rezolva probleme administrative, a obține acte ori a îndeplini sarcini cotidiene obositoare. În limbajul curent, desemnează o stare de agitație fizică și efort prelungit asociat cu rezolvarea unor obligații.
• amestecare — Acțiunea de a amesteca și rezultatul ei; proces fizic, mecanic sau manual prin care mai multe faze, substanțe, materiale sau corpuri sunt combinate structural pentru a obține o distribuție uniformă a componentelor. În aplicații industriale, reprezintă o operație unitară esențială realizată cu ajutorul malaxoarelor, agitatoarelor sau al altor echipamente specializate.
• amestecător — Aparat, instrument manual, dispozitiv de uz casnic (precum mixerul sau agitatorul) ori componentă tehnică a unui sistem care realizează amestecarea sau omogenizarea unor substanțe ori gaze; în instalații sanitare, indică bateria care combină apa caldă cu cea rece. Ca adjectiv, descrie orice element structural sau agent capabil să combine elemente de naturi diferite.
• ațițător — Persoană care instigă, provoacă sau îndeamnă la acțiuni ostile, revolte sau certuri; agitator. În sens tehnic direct, se aplică obiectului sau individului care întreține și întețește focul într-un cuptor sau furnal. Ca adjectiv, descrie un comportament, un discurs sau un factor care are capacitatea de a stârni pasiuni violente ori neînțelegeri.