#alic

• alcalic — Care conține alcali; care are proprietăți de bază ori alcaline; alcalin. În geologie și petrografie, termenul descrie roci magmatice sau minerale bogate în metale alcaline (cum sunt sodiul și potasiul), caracterizate printr-o compoziție chimică specifică ce influențează structura și evoluția topiturilor crustale.
• alcaliceluloză — Produs intermediar obținut în industria chimică prin tratarea celulozei cu o soluție concentrată de hidroxid de sodiu (sodă causticã). Acest compus joacă un rol structural esențial în procesul de obținere a viscozei, a mătăsii artificiale și a celofanului, facilitând reactivitatea chimică ulterioară a fibrelor prin modificarea aranjamentului molecular macromolecular.
• alcoxid — Compus organic ionic format prin înlocuirea atomului de hidrogen din gruparea hidroxil (-OH) a unui alcool cu un cation metalic (de regulă de sodiu, potasiu sau alt metal alcalin). Alcoxizii sunt baze extrem de puternice și nucleofili excelenți, fiind utilizați masiv în sinteza organică ca reactivi sau catalizatori în reacții de substituție, eliminare sau condensare.
• aliaceu — Care aparține usturoiului sau plantelor din genul Allium, privitor la acestea; care are gustul, mirosul pătrunzător ori caracteristicile usturoiului sau ale cepei. În botanică și chimia organică, termenul descrie compușii bogați în sulf (cum este alicina) responsabili pentru aroma specifică eliminată prin zdrobirea țesuturilor vegetale, fiind utilizat și în parfumerie sau toxicologie pentru a clasifica anumite miasme.
• alic — Formă singulară regresivă, arhaică sau regională folosită în graiurile locale din anumite provincii pentru alică (mai frecvent utilizat la plural: alici); mică bilă de plumb sau din alt metal dur folosită ca proiectil pentru cartușele armelor de vânătoare. În mod rarisim, în terminologia meșteșugărească veche, termenul putea desemna și o mică așchie de piatră, un fragment metalic restat sau o defecțiune fină apărută în turnarea fontelor.
• alică — Mică bilă de plumb, oțel sau alt metal dur, folosită în număr mare drept încărcătură (proiectil multiplu) în cartușele armelor de vânătoare cu țeavă lisă; alice. În mod rarisim, în atelierele mecanice vechi, termenul desemnează o mică așchie de piatră sau o defecțiune măruntă (suflură) apărută pe suprafața pieselor metalice turnate defectuos.
• Alicanta — Variantă ortografică românească tradițională, livrescă sau adaptată fonetic din limba italiană pentru Alicante; oraș portuar major și stațiune turistică faimoasă din sud-estul Spaniei, situat pe coasta mediteraneană (Costa Blanca), în comunitatea autonomă Valencia. Deși normele geografice moderne impun utilizarea formei native 'Alicante', varianta 'Alicanta' apare frecvent în literatura veche, în jurnalele de călătorie din secolul al XIX-lea sau în poezii clasice pentru a desemna acest celebru spațiu iberic al vinului și al mării.
• alicante — Soi de struguri negri de masă sau de vin, originar din regiunea spaniolă omonimă, ori vinul roșu, dulce, tare și licoros obținut din acești struguri. În oenologie, termenul caracterizează tipuri de vinuri intens colorate și corpolente (cum este soiul Alicante Bouschet), utilizate adesea în cupaje pentru a îmbunătăți culoarea, structura și extractul sec al altor sortimente.
• alicărie — Termen colectiv rarisim folosit pentru a desemna o cantitate mare, o grămadă sau un ansamblu de alici (alice); totalitatea micilor proiectile de plumb destinate confecționării muniției de vânătoare. În sens secundar, meșteșugăresc sau industrial vechi, cuvântul poate descrie un lot de piese turnate care prezintă numeroase defecte de suprafață (alici / sufluri) sau magazia/atelierul unde se produceau ori se depozitau aceste măruntaie metalice.
• alice — Proiectile sferice de dimensiuni mici, fabricate de regulă din plumb, oțel sau alte aliaje metalice grele, utilizate ca încărcătură multiplă în cartușele destinate armelor de vânătoare cu țeavă lisă. Acest tip de muniție este conceput structural pentru a se dispersa într-un grup compact după părăsirea țevii, crescând probabilitatea de lovire a țintelor în mișcare rapidă prin crearea unui nor de impact distribuit geometric.
• alici — Acțiunea de a transforma bucăți de metal brut în granule sferice mici sau proiectile (alice) prin topire, turnare controlată sau procedee mecanice de calibrare. În sens industrial extensiv, termenul se referă la sablarea sau tratarea unei suprafețe metalice dure prin bombardarea ei continuă cu alice de oțel ori fontă, având ca scop curățarea ruginii, eliminarea bavurilor sau ecruisarea structurală a materialului.
• alicire — Acțiunea de a alici și rezultatul ei; operație tehnologică industrială de sablare, ecruisare sau finisare a metalelor, realizată prin proiectarea unui jet dens de alice metalice asupra unei suprafețe. Acest proces structural modifică proprietățile mecanice ale stratului superficial, inducând tensiuni de compresiune care previn propagarea fisurilor, elimină oxidarea și pregătește materialul pentru procesele ulterioare de acoperire galvanică sau vopsire.
• alicit — Care a fost supus procesului de alicire; obiect metalic, piesă structurală sau suprafață dură tratată prin sablare ori bombardare continuă cu un jet de granule metalice. În sens tehnic, descrie starea finală a unui material ecruisat, ale cărui micro-imperfecțiuni de suprafață au fost eliminate și ale cărui tensiuni interne de compresiune au fost optimizate industrial pentru a rezista la fenomene de oboseală cronică și fisurare.
• alicneală — Termen regional rar sau arhaic folosit în anumite comunități rurale pentru a descrie starea de amețeală ușoară, buimăceală sau toropeală cauzată de căldura excesivă, oboseala intensă ori de un zgomot puternic și repetat (cum ar fi cel produs de descărcarea armelor sau de un impact metalic). În sens figurat, poate indica o stare de confuzie temporară a simțurilor, similară celei resimțite de o persoană luată prin surprindere de un eveniment neașteptat.
• alicni — A cădea sau a intra într-o stare de toropeală, amețeală ușoară sau buimăceală din cauza oboselii extreme, a căldurii sufocante ori a unui șoc acustic puternic. În anumite graiuri regionale, verbul descrie acțiunea de a deveni confuz sau a-și pierde temporar agilitatea mentală și concentrarea, fiind adesea asociat cu momentele de epuizare fizică după munci agricole intense.
• alicnire — Acțiunea de a se alicni și rezultatul ei; procesul pasager prin care o persoană trece într-o stare de moleșeală, letargie sau confuzie senzorială. Ca manifestare analizată în etnolingvistică, reprezintă descrierea populară a oboselii acute acumulate în timpul muncilor câmpului, adesea tratată în comunitățile tradiționale prin odihnă la umbră sau prin remedii empirice pe bază de apă rece.
• alicnit — Care a intrat sau a fost adus într-o stare de toropeală, buimăceală sau amețeală ușoară din cauza oboselii intense, a căldurii sufocante ori a unui zgomot asurzitor. În graiul popular, termenul descrie starea unui om slăbit temporar, moleșit sau lipsit de vioiciune, ale cărui reacții fizice și cognitive sunt încetinite din cauza expunerii prelungite la factori de stres climatic sau fizic.
• alicot — O parte fragmentară dintr-un tot, reprezentând o cantitate sau un volum exact măsurat dintr-o probă omogenă, extrasă pentru a fi supusă analizelor chimice ori fizice, fără a altera restul compoziției. În matematică, termenul descrie o parte alicotă, adică un număr sau o mărime care divide exact o altă mărime mai mare, fără a lăsa rest (de exemplu, 4 este o parte alicotă a lui 12).
• alicotă — Forma feminină a termenului alicot; subdiviziune exactă a unui întreg care se cuprinde în acesta de un număr determinat și întreg de ori, fără a lăsa rest. În chimia analitică de laborator, reprezintă o porțiune volumetrică lichidă sau solidă extrasă cu precizie dintr-o probă omogenă, iar în domeniul juridic definește o cotă-parte ideală, abstractă și fixă dintr-un patrimoniu comun, exprimată de obicei sub formă de fracție sau procent.
• alicuantă — O parte fragmentară dintr-un tot sau dintr-un număr care nu îl divide exact, lăsând întotdeauna un rest în urma operației de împărțire matematică. Spre deosebire de partea alicotă, o parte alicuantă se cuprinde într-o mărime mai mare de un număr de ori plus o fracțiune (de exemplu, 5 este o parte alicuantă a lui 12, deoarece se cuprinde în el de două ori și lasă restul 2). În terminologia juridică veche, descria o cotă inegală sau reziduală.