#alternat

• alternator — Mașină electrică rotativă care transformă energia mecanică furnizată de un motor termic sau de o altă sursă de mișcare în energie electrică sub formă de curent alternativ; componentă esențială a sistemului de încărcare din vehiculele moderne.
• alterni — Forma de masculin plural a adjectivului 'altern'; descrie elemente, structuri sau corpuri dispuse succesiv, unul după altul, pe rând, pe o axă, sau situate de o parte și de alta a unei linii despartitoare (de exemplu, unghiuri alterni interni).
• alterniflor — Care are flori alterne sau dispuse succesiv, pe rând, de o parte și de alta a axului inflorescenței; caracteristică morfologică utilizată în botanică pentru clasificarea și identificarea exactă a anumitor specii de plante.
• alternifoliat — Care are frunze alterne, dispuse succesiv și pe rând, una câte una, la înălțimi diferite de o parte și de alta a axului tulpinii sau al ramurilor; trăsătură anatomică definitorie folosită în taxonomia vegetală pentru identificarea speciilor.
• altlocuri — Formă de plural, utilizată rar sau experimental în discursul filosofic, eseistic și antropologic contemporan, pentru a desemna spații alternative, medii distincte sau concepte topologice abstracte ce reprezintă o alteritate spațială completă față de locurile convenționale ori de referință.
• altminterea — În alt mod, în alt chip, altfel; variantă extinsă cu valoare emfatică a adverbului 'altminteri', utilizată în stilul literar sau livreasc pentru a introduce o alternativă sau o concluzie condițională.
• amoterapie — Metodă balneară sau terapeutică istorică și alternativă constând în utilizarea băilor de nisip cald sau a împachetărilor cu depozite de nisip marin ori fluvial mineralizat pentru ameliorarea afecțiunilor reumatice, articulare ori circulatorii. Acest procedeu stimulează termoreglarea corporală și transpirația profundă, fiind strâns corelat cu psamoterapia din clinicile de recuperare fizică.
• ampeloterapie — Metodă terapeutică, dietetică sau de detoxifiere constând în consumul exclusiv sau predominant de struguri proaspeți ori de suc natural de struguri (must) pe o perioadă determinată de timp. Cunoscută popular sub numele de cură de struguri, această practică balneară stimulează diureza, îmbunătățește digestia și aduce un aport masiv de antioxidanți, minerale și vitamine esențiale organismului.
• andaluzită — Variantă lingvistică sau formă regională sinonimă cu termenul standard 'andaluzit', desemnând silicatul natural de aluminiu ce cristalizează în sistemul ortorombic. Este utilizată uneori în tratatele geologice vechi sau în traduceri tehnice pentru a descrie roca sau masa minerală refractară compusă predominant din acest tip de silicat cristalizat.
• andezită — Variantă lingvistică învechită sau formă regională sinonimă cu termenul standard 'andezit', utilizată în trecut în unele tratate miniere ori traduceri tehnice pentru a descrie roca vulcanică efuzivă cu textură microlitică. Reprezintă o adaptare morfologică feminină a denumirii petrografice internaționale, abandonată în standardele geologice moderne în favoarea formei neutre.
• andivie — Variantă lexicală extrem de utilizată și acceptată ca sinonim complet pentru termenul 'andivă', definind cicoarea de grădină cultivată pentru căpățânile sale compacte de frunze albite artificial. Păstrează exact aceleași aplicații culinare și caracteristici agro-botanice, fiind forma preferată de vorbitori în anumite regiuni ale țării și pe etichetele comerciale.
• anoști — Formă flexionară de masculin plural a adjectivului anost, care califică indivizi, termeni, autori sau factori structurali complet lipsiți de vivacitate, expresivitate, strălucire ori originalitate. Ca substantiv, face referire la un grup de oameni considerați plictisitori, fuziuni stilistice terne sau elemente de discurs care induc o monotonie supărătoare și o lipsă totală de interes estetic.
• antifonie — Sistem de execuție muzicală sau liturgică caracterizat prin alternarea alternativă a două coruri sau a unui solist cu un cor, care își răspund succesiv; gen de cântare bisericească bazat pe această structură dialogată, utilizat încă din antichitate și consolidat în liturghia creștină bizantină și gregoriană. În sens acustic rar, poate descrie fenomenul de contrapondere sonoră.
• apifitoterapie — Metodă terapeutică holistică bazată pe asocierea și utilizarea combinată a produselor apicole (miere, propolis, lăptișor de matcă, polen) cu extracte din plante medicinale (fitoterapie) pentru prevenirea, ameliorarea sau tratarea unor afecțiuni.
• apilarnil — Produs apicol biologic natural, omogenizat, obținut prin triturarea și filtrarea întregului conținut al celulelor de stup ce adăpostesc larve de trântor în vârstă de 7 zile (inclusiv lăptișorul de matcă și nutrienții perilarvari). Inventat în România în anul 1980 de către apicultorul Nicolae Ilieșiu, acest complex nutritiv este recunoscut pentru proprietățile sale energizante, biostimulatoare și tonice, fiind bogat în hormoni masculini naturali, aminoacizi și vitamine.
• apiterapeut — Practician sau specialist (adesea medic licențiat) instruit în apiterapie; persoană care prescrie, prepară sau administrează tratamente bazate exclusiv pe produsele biologice ale stupului (miere, propolis, lăptișor de matcă, polen, apilarnil, venin de albine) în scopuri terapeutice, regenerative sau preventive.
• apiterapeutic — Care aparține apiterapiei sau se referă la tratamentele realizate cu ajutorul produselor biologice ale stupului; caracterizat prin utilizarea terapeutică a mierii, propolisului, lăptișorului de matcă ori a veninului de albine în scopuri medicale, regenerative sau preventive (de exemplu, preparat apiterapeutic, protocol apiterapeutic).
• apiterapic — Care aparține apiterapiei sau este legat de tratamentele cu produse de stup; variantă adjectivală simplificată și sinonimă cu termenul „apiterapeutic”. Este utilizat adesea în limbajul comercial sau promoțional pentru produsele derivate din miere.
• apiterapie — Metodă de tratament alternativă și holistică ce utilizează produsele biologice ale stupului (miere, polen, propolis, lăptișor de matcă, apilarnil, ceară și venin de albine) pentru prevenirea, ameliorarea și vindecarea diferitelor afecțiuni umane sau animale, precum și pentru întărirea sistemului imunitar.
• argentotipie — Procedeu fotografic arhaic de obținere a imaginilor pozitive pe suport de hârtie sensibilizată cu ajutorul unor emulsii pe bază de săruri de argint și fier. Acest sistem chimic timpuriu, înrudit structural cu calotipia și ferotipia, folosea proprietățile fotosensibile ale argentumului pentru a fixa reflexiile luminoase în nuanțe calde de brun și sepia, reprezentând o etapă de pionierat în evoluția tehnicilor de developare din secolul al XIX-lea.