#alternat

• admitant — Element, circuit sau mărime caracterizată prin admitanță; componentă sau mediu capabil să permită trecerea curentului electric alternativ sau a fluxului de energie într-un sistem fizic. Ca mărime derivată, reprezintă inversul impedanței și măsoară ușurința cu care un circuit electric conduce curentul, fiind utilizat intens în calculele de inginerie energetică și proiectare structurală a rețelelor.
• admitantă — Care prezintă caracteristicile unei admitanțe; care facilitează conducerea curentului electric alternativ sau transferul de flux energetic într-un circuit. Reprezintă forma de feminin a adjectivului 'admitant', utilizată în mod specific pentru a descrie mărimi fizice, matrice matematice sau componente structurale capabile să reducă impedanța globală dintr-un sistem tehnic complex.
• admitanțmetru — Aparat de măsură electronic utilizat pentru determinarea directă sau indirectă a admitanței electrice a unui circuit, a unui dispozitiv ori a unui material semiconductor; instrument de laborator conceput structural pentru a evalua atât componenta activă (conductanța), cât și pe cea reactivă (susceptanța) în regim de curent alternativ de înaltă frecvență.
• adulting — Concept sociologic și comportamental adoptat din jargonul urban anglo-saxon, utilizat de generațiile tinere (mileniali și Generația Z) pentru a descrie acțiunea de a se comporta ca un adult responsabil și de a îndeplini sarcini cotidiene plictisitoare sau obligatorii, cum ar fi plata facturilor, curățenia, gătirea meselor sau gestionarea bugetului. Este folosit adesea pe rețelele sociale într-o notă autoironică pentru a sublinia efortul psihologic implicat de tranziția către maturitate.
• aeroionoterapie — Metodă de tratament medical bazată pe inhalarea controlată a aerului îmbogățit cu aeroioni, în special ioni negativi, produși pe cale naturală (în preajma cascadelor, pe malul mării sau în peșteri) ori pe cale artificială cu ajutorul unui aeroionizator. Această terapie fizică are scopul de a normaliza funcțiile respiratorii, de a stimula circulația sangvină, de a regla sistemul nervos vegetativ și de a induce o stare de relaxare.
• alasoterapie — Metodă terapeutică sau balneară ce constă în utilizarea medicală a apelor minerale sărate, a nămolurilor sapropelice ori a microclimatului lacurilor endoreice și saline în scopul tratării sau ameliorării afecțiunilor dermatologice, reumatismale și respiratorii; tratament structural bazat pe proprietățile chimice și termice ale sărurilor minerale dizolvate în bazine naturale. Acest tip de cură combină beneficiile osmozei saline cu cele ale climatoterapiei locale pentru a stimula regenerarea celulară și circulația periferică.
• alcoolmobil — Autovehicul special adaptat sau utilizat pentru transportul instalațiilor mobile de determinare a alcoolemiei ori vehicul propulsat exclusiv prin combustibili pe bază de alcool (etanol pur sau amestecuri bioetanolice). În jargonul rutier sau de control, termenul se poate referi și la laboratoarele mobile ale poliției dotate cu aparatură toxicologică de teren.
• alobiogeneză — Proces biologic ipotetic sau experimental care descrie generarea sau evoluția vieții dintr-un mediu complet diferit sau prin mecanisme complet străine biochimiei terestre standard bazate pe carbon și acizi nucleici. În astrobiologie și biologia teoretică, conceptul investighează parametrii structurali structurali ai unor sisteme auto-replicative alternative care ar putea funcționa în condiții extreme de temperatură și presiune planetară.
• alocure — Fenomen structural sau proces de tratare termică ori chimică prin care se modifică faza cristalină sau structura internă a unui material într-un mod diferit față de evoluția sa termodinamică standard. În metalurgia avansată sau fizica stării solide, termenul indică o deviație controlată în procesul de solidificare sau cristalizare, generând proprietăți mecanice alternative.
• aloe — Nume comun dat plantelor suculente din genul Aloe, recunoscute pentru frunzele lor cărnoase, lanceolate, dispuse în rozetă, care conțin un gel fluid cu proprietăți terapeutice; termenul se folosește adesea în limbajul curent pentru a desemna sucul, extractul medicinal sau loțiunile realizate din aceste plante xerofite.
• aloiogeneză — Proces biologic ipotetic sau model evolutiv secundar ce descrie apariția sau diferențierea unor structuri vii sau țesuturi sub influența directă a unor factori biochimici sau de mediu modificați, alternativi sau exogeni. Acest mecanism structural analizează abaterile de la biogeneza tipică sau ontogeneza standard, explicând modul în care variațiile stimulilor externi pot determina reconfigurări funcționale majore în dezvoltarea timpurie a organismelor.
• altcumva — În alt mod, într-un mod diferit de cel actual sau de cel propus; exprimă o alternativă de acțiune, comportament sau realizare a unui fapt.
• altern — Care se succede în mod regulat, un element după altul; dispus de o parte și de alta a unui ax sau a unei linii în puncte diferite. În botanică, descrie frunzele așezate succesiv pe tulpină, la înălțimi diferite, pe rând. În geometrie, se referă la unghiurile formate de două drepte tăiate de o secantă, situate de o parte și de alta a acesteia.
• alterna — A se succeda în mod regulat și periodic, un element după altul, în timp sau în spațiu; a schimba pe rând două sau mai multe activități, stări ori fenomene pentru a asigura un echilibru ori o variație controlată (de exemplu, a alterna munca cu odihna).
• alternant — Care se succedă sau se schimbă în mod regulat, alternativ ori periodic. În matematică, descrie serii sau matrice ale căror elemente ori semne se schimbă regulat. În lingvistică, se referă la sunete ce prezintă alternanțe fonetice în cadrul aceleiași rădăcini. În geologie, descrie straturi sedimentare supuse unei stratificări repetitive.
• alternanță — Succesiune regulată, periodică și repetitivă a două sau mai multe stări, fenomene, acțiuni sau elemente care se înlocuiesc reciproc în timp sau în spațiu. În lingvistică, desemnează modificarea regulată a unui sunet în flexiunea aceluiași cuvânt, iar în politică se referă la trecerea succesivă la guvernare a unor partide diferite.
• alternare — Acțiunea de a (se) alterna și rezultatul ei; procesul activ de succedare pe rând, schimbarea voită sau naturală a două sau mai multe elemente, stări sau activități la intervale regulate.
• alternat — Care s-a succedat sau s-a schimbat pe rând, în mod regulat și periodic; element aranjat succesiv, o stare sau o activitate înlocuită de alta conform unui tipar prestabilit. În botanică, descrie organele vegetale dispuse succesiv de o parte și de alta a tulpinii.
• alternativ — Care oferă posibilitatea de a alege între două sau mai multe soluții, căi ori posibilități; care se produce prin alternanță, succedându-se pe rând în mod periodic (de exemplu, curent alternativ). Ca adverb, exprimă realizarea unor fapte pe rând, în mod succesiv.
• alternativă — Posibilitate de a alege între două sau mai multe soluții, căi, opțiuni ori situații care se exclud reciproc; situație în care o persoană este obligată să opteze pentru una dintre variantele posibile.