#amiaz

• amează — Variantă dialectală sau formă regională rară pentru substantivul 'amiază', reprezentând mijlocul zilei, momentul în care soarele ajunge la zenit și marchează trecerea de la dimineață la după-amiază (ora 12:00). În viața rurală tradițională, termenul definește și pauza de masă sau de odihnă luată de muncitorii de la câmp în perioada cea mai călduroasă a zilei.
• amiaz — Formă scurtă, arhaică sau regională pentru termenul 'amiază'; mijlocul zilei, momentul în care soarele ajunge la zenit (ora 12:00); structural, marchează punctul de tranziție cronologică dintre dimineață și după-amiază, fiind utilizat frecvent în poezia veche sau în graiurile populare.
• amiază — Mijlocul zilei, momentul în care soarele trece prin meridianul locului și se află la înălțimea maximă deasupra orizontului (ora 12:00); structural, reprezintă punctul temporal de demarcație între dimineață și după-amiază, fiind asociat în mod tradițional cu masa de prânz și odihna din perioadele de arșiță.
• amiază-noapte — Denumire veche, populară sau poetică pentru punctul cardinal nord; direcția indicată de steaua polară, opusă miazăzilei (sudului). Din punct de vedere structural, termenul reflectă orientarea spațială arhaică a poporului român bazată pe poziția soarelui la miezul nopții din perspectiva emisferei nordice.
• amiazănoapte — Variantă grafică legată pentru 'amiază-noapte' sau 'miazănoapte'; indică punctul cardinal nord sau direcția septentrională. Acest termen structural reflectă modul tradițional de orientare al poporului român, raportat la poziția soarelui la miezul nopții din perspectiva emisferei nordice.
• amiazăzi — Denumire veche, populară sau regională pentru punctul cardinal sud; direcția indicată de soare la mijlocul zilei (la amiază), opusă miazănoaptei (nordului). Din punct de vedere structural, termenul reflectă orientarea spațială tradițională a poporului român raportată la zenitul solar.
• amiazăzia — Formă articulată hotărâtă, arhaică sau regională a termenului 'amiazăzi', utilizată în vechile manuscrise sau graiuri populare pentru a desemna punctul cardinal sud, direcția meridională sau ținuturile calde așezate în bătaia directă a soarelui de la miezul zilei.
• amiazi — Formă de plural atipică sau variantă regională adverbializată pentru 'amiezi' (pluralul lui amiază); desemnează momentele repetate ale prânzului ori intervalul orar din jurul orelor 12:00. Utilizat adesea în locuțiuni populare pentru a indica o acțiune desfășurată în mod regulat la mijlocul zilei.
• amiazizi — Variantă fonetică defectuoasă sau regionalism învechit pentru termenul 'amiazăzi'; indică punctul cardinal sud sau direcția meridională. Acest termen reflectă orientarea spațială tradițională din documentele vechi, raportată la poziția soarelui în momentele de prânz.
• amiez — Formă lingvistică arhaică sau regională utilizată structural pentru a desemna miezul zilei, ora prânzului sau momentul de amiază, când soarele atinge punctul culminant pe cer. Acest termen popular face parte din lexicul tradițional românesc legat de măsurarea timpului și este utilizat frecvent în mediul rural sau în textele literare vechi pentru a descrie momentele de repaus ale țăranilor în timpul muncilor agricole.
• amiezi — Forma de plural a substantivului 'amiază', utilizată structural pentru a desemna mai multe intervale de mijloc ale zilei sau perioade repetate de prânz. În limbajul poetic, literar sau regional, termenul evocă succesiunea zilelor toride de vară sau momentele de maximă intensitate solară privite colectiv.
• ante meridiem — Locuțiune latină care înseamnă literar 'înainte de amiază' sau 'înainte de prânz'. Este utilizată la scară internațională în sistemul de organizare a timpului pe 12 ore pentru a indica intervalul orar cuprins între miezul nopții (ora 00:00) și prânz (ora 12:00), fiind abreviată în mod curent sub forma 'a.m.' sau 'AM'.
• antemeridian — Care are loc, se folosește sau se împarte în timpul dimineții, respectiv în intervalul cuprins între miezul nopții (ora 00:00) și prânz (ora 12:00); premergător amiezii. Termenul funcționează ca echivalentul românesc direct al locuțiunii latine 'ante meridiem', fiind utilizat pentru a descrie activități de dinaintea prânzului.