#ammo

• acantoceras — Gen de moluște cefalopode fosile (amoniți) din familia Acanthoceratidae, specifice perioadei Cretacicului superior. Aceste organisme marine se remarcau prin cochiliile lor spiralate plano-spiritate, masive, puternic ornamentate cu coaste proeminente și rânduri de tuberculi ascuțiți sau proeminențe asemănătoare unor spini de-a lungul pliurilor exterioare, constituind fosile directoare esențiale pentru datarea straturilor geologice din acea epocă.
• Aegoceras — Gen extinct de cefalopode amonoide din ordinul Ammonitida și familia Liparoceratidae, care a trăit în perioada Jurasicului timpuriu (în special pe teritoriul mării epicontinentale ce acoperea actuala Europă de Vest). Cochiliile acestor amoniți sunt de tip evolut, caracterizate prin spire larg deschise, secțiuni rotunjite și coaste transversale proeminente, bine distanțate, având o valoare stratigrafică deosebită ca fosile de ghidaj pentru datarea straturilor geologice.
• aerlift — Instalație, pompă sau dispozitiv tehnic bazat pe principiul transportului pneumatic, utilizat pentru ridicarea unui lichid ori a unui amestec de apă și sedimente printr-o conductă verticală, prin intermediul injectării de aer comprimat la bază. Acest sistem este utilizat pe scară largă în acvaristică pentru filtrarea apei, în ingineria petrolieră și în lucrările de dragare datorită lipsei componentelor mecanice în mișcare.
• aeromamografie — Metodă radiologică istorică sau tehnică imagistică experimentală de examinare a glandei mamare, ce constă în efectuarea unor radiografii după introducerea sau insuflarea controlată a aerului sau a unui alt gaz steril ca mediu de contrast negativ în țesuturile periglandulare ori în canalele galactofore, utilizată pentru evidențierea tumorilor înainte de apariția mamografiei digitale moderne.
• alcali volatil — Denumire arhaică și istorică folosită în chimie și vechea farmacie pentru amoniac (gaz sau soluție apoasă de hidroxid de amoniu). Termenul subliniază caracterul alcalin (bazic) al substanței și capacitatea sa pronunțată de a se evapora rapid la temperatura camerei, eliberând un miros puternic, înțepător și sufocant.
• amatol — Material exploziv militar compus dintr-un amestec omogen de trinitrotoluene (TNT) și azotat de amoniu, utilizat pe scară largă în timpul Primului și Alis-lui Război Mondial pentru încărcarea obuzelor, a bombelor de aviație și a minelor marine. Structural, este un exploziv de mare putere, foarte stabil la șocuri mecanice, creat istoric pentru a economisi rezervele de TNT în perioadele de criză industrială de armament.
• amină — Compus organic structural derivat teoretic sau practic din amoniac, prin înlocuirea unuia, a două sau a tuturor celor trei atomi de hidrogen cu radicali hidrocarbonați (alchil sau aril). În funcție de numărul atomilor de hidrogen înlocuiți, aminele se clasifică în primare, secundare și terțiare, având un caracter bazic și jucând un rol biologic și industrial crucial (de la aminoacizi și neurotransmițători până la coloranți și medicamente).
• ammo — Formă colocvială sau abreviere internațională provenită din limba engleză pentru muniție; reprezintă totalitatea cartușelor, proiectilelor sau încărcăturilor explozive destinate armelor de foc ori sistemelor de artilerie. În cultura digitală și în industria jocurilor video, termenul descrie resursa structurală de bază necesară pentru utilizarea armamentului din simulatoarele tactice.
• Ammobium — Gen de plante erbacee din familia Asteraceae, originar din Australia, cultivat frecvent ca plantă ornamentală decorativă. Specia cea mai cunoscută, Ammobium alatum (imortela albă), se caracterizează prin tulpini aripiate și inflorescențe uscate cu aspect de pergament, fiind intens utilizată în arta florală pentru crearea de aranjamente și buchete nemuritoare datorită capacității de a-și păstra forma și culoarea după uscare.
• Ammobium alatum — Denumirea științifică a imortelei albe, o specie de plantă erbacee perenă sau anuală din familia Asteraceae, originară din estul Australiei. Planta se remarcă structural prin tulpini erecte prevăzute cu aripi membranoase laterale și inflorescențe de tip capitul, formate dinescu-un centru galben intens înconjurat de bractee albe, rigide și cu aspect pergamentos, fiind intens cultivată la nivel global pentru crearea de aranjamente florale uscate durabile.
• ammofil — Care trăiește, se dezvoltă sau preferă solurile nisipoase și dunele de nisip; termen utilizat pentru a descrie plantele (psamofite) sau microorganismele și insectele adaptate structural și fiziologic la condițiile aride, permeabilitatea crescută și instabilitatea mecanică a substraturilor de nisip.
• ammofilie — Proprietate sau preferință ecologică și fiziologică a unor specii de plante, animale sau microorganisme de a trăi și de a se dezvolta exclusiv sau predominant în soluri nisipoase ori pe dune de nisip. Acest fenomen implică adaptări structurale evolutive complexe, cum ar fi sisteme radiculare extrem de extinse pentru captarea apei sau mecanisme de protecție împotriva abraziunii mecanice provocate de granulele de nisip aflate în mișcare.
• Ammon — Divinitate majoră din mitologia egipteană (Amun / Amon), asociată inițial cu aerul și aspectele ascunse ale creației, sincretizată ulterior cu zeul soarelui sub numele de Amon-Ra și preluată de greci ca zeul Ammon. Reprezentat adesea cu coarne de berbec, cultul său avea ca centru principal templul din Teba și faimosul oratoriu din oaza Siwa, unde Alexandru cel Mare a fost proclamat fiu legitim al acestei zeități.
• Ammophila — Gen taxonomic dublu ce desemnează, în botanică, o categorie de ierburi perene din familia Poaceae (iarba de nisip), adaptate la fixarea dunelor maritime, iar în entomologie, un gen de viespi solitare din familia Sphecidae, cunoscute pentru obiceiul lor structural de a-și săpa cuiburile în substraturi nisipoase și de a-și hrăni larvele cu omizi paralizate chimic.
• ammoterapie — Metodă terapeutică și de recuperare medicală ce utilizează băile calde de nisip marin sau fluvial aplicate pe întregul corp ori pe anumite segmente anatomice. Acest tratament fizic structural combină acțiunea termică directă cu proprietățile chimice și mecanice ale granulelor minerale, fiind utilizat tradițional pentru ameliorarea afecțiunilor reumatice, articulare și neurologice.
• Ammothea — Gen taxonomic ce cuprinde specii de păianjeni de mare (pantopode) aparținând familiei Ammotheidae, răspândiți cu precădere în apele reci și adânci ale oceanelor lumii, inclusiv în regiunile antarctice. Aceste nevertebrate marine se caracterizează structural printr-un corp extrem de redus și picioare neobișnuit de lungi în raport cu trunchiul, posedând o trompă (proboscis) dezvoltată, utilizată pentru a absorbi nutrienții din țesuturile organismelor moi, precum cnidarii sau bureții de mare.
• amofil — Care crește, se dezvoltă sau vegetează pe soluri nisipoase, în special pe dunele de pe litoral ori din regiunile aride. În sens ecologic, descrie plantele sau organismele psamofile care prezintă adaptări structurale specifice pentru a supraviețui în medii cu permeabilitate ridicată a apei și instabilitate a substratului nisipos.
• amofilie — Proprietate sau preferință ecologică a unor plante ori organisme de a se dezvolta exclusiv sau preponderent pe substraturi nisipoase. Acest fenomen fiziologic implică adaptări la stresul hidric, temperaturile ridicate ale solului pe timp de zi și lipsa nutrienților organici specifici solurilor aluvionare clasice.
• amofos — Îngrășământ mineral chimic granulat, complex și concentrat, obținut prin neutralizarea acidului phosphoric cu amoniac. Acest compus industrial conține în principal fosfat monoamonical și fosfat diamonical, fiind utilizat pe scară largă în agricultură datorită solubilității sale ridicate în apă, asigurând plantelor o asimilare rapidă și echilibrată a azotului și a fosforului în fazele incipiente de vegetație.
• amofosca — Îngrășământ mineral chimic complex și ternar, obținut prin adăugarea de săruri de potasiu la compoziția de bază a amofosului. Acest îngrășământ conține toate cele trei macroelemente esențiale pentru dezvoltarea plantelor (azot, fosfor și potasiu - NPK), oferind o nutriție completă și fiind utilizat pe scară largă pentru fertilizarea culturilor intensive de legume, pomi fructiferi sau viță-de-vie.