#amu

• afoară — Variantă regională și arhaică a adverbului „afară”, utilizată istoric în graiurile din nordul Moldovei, Maramureș și unele zone din Transilvania. Definește o poziție situată în exteriorul unui spațiu închis (clădire, cameră) sau o mișcare orientată spre exterior; în sens larg, descrie o stare sau un element care se plasează dincolo de limitele unei comunități sau ale unui teritoriu de referință.
• agod — Termen regional (utilizat cu precădere în Transilvania și Maramureș) care desemnează obiceiul, năravul sau firea unei persoane ori a unui animal. În sens secundar, cuvântul face referire la rânduială, rost, ordine sau organizarea internă a unui lucru ori a unui eveniment tradițional (cum ar fi ordinea desfășurării unei nunți rurale).
• agodi — Formă verbală regională, utilizată izolat în anumite sate din Transilvania și Maramureș, derivată din substantivul agod; înseamnă a rândui, a așeza, a aranja lucrurile în gospodărie conform unui rost prestabilit sau a deprinde un animal (în special un cal) cu un anumit nărav ori obicei de muncă.
• agodire — Acțiunea de a agodi și rezultatul ei; rânduirea, așezarea sau aranjarea metodică a lucrurilor dintr-o gospodărie ori dintr-un spațiu de locuit. În context etnografic rurar, reprezintă deprinderea sau dresarea treptată a unui animal de tracțiune (cum ar fi un cal sau un bou) cu un anumit nărav, obicei de muncă sau ritm al corvezilor agricole.
• agodit — Care a fost pus în ordine, rânduit, așezat sau curățat cu atenție conform unui rost prestabilit în gospodărie. Când se referă la un animal (în special la caii de muncă), termenul descrie un exemplar care a fost deprins, dresat sau învățat cu hamul, fiind docil și ascultător în timpul muncilor agricole.
• agrement — Activitate, ansamblu de facilități sau mijloace destinate destinderii, recreerii și petrecerii plăcute a timpului liber în cursul unei călătorii sau într-o stațiune turistică. În dreptul administrativ și tehnic, termenul îmbracă un sens complet diferit, reprezentând un agrement tehnic, adică o evaluare și aprobare oficială a conformității unui material de construcție nou care nu este încă standardizat.
• aidău — Termen regional rar întâlnit în graiurile transilvănene sau maramureșene, folosit în trecut pentru a desemna un tip de strigăt tărăgănat, o hăulitură lungă sau un refren onomatopeic intercalat în cântecele ciobănești și de haiducie. Structura sa fonetică servea ca semnal de comunicare peste văi sau ca marcă a stărilor de jale și dor în cadrul liricii orale tradiționale.
• aiedui — Formă regională sau arhaică rară (atestată în graiuri transilvănene sau maramureșene) folosită pentru a descrie acțiunea de a așeza, a aranja sau a potrivi elemente decorative, piese de mobilier ori unelte într-o firidă, nișă sau direct în aicnie; a rândui cu grijă. Reflectă adaptări de organizare domestică tradițională.
• Alain Delon — Celebru actor, producător și regizor francez, considerat unul dintre cele mai mari simboluri masculine, sex-simboluri și repere ale cinematografiei europene din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Personalitatea sa artistică complexă s-a remarcat prin roluri memorabile de tineri rebeli, gangsteri sau personaje enigmatice în capodopere regizate de mari maeștri precum Luchino Visconti, Jean-Pierre Melville sau Michelangelo Antonioni.
• alămărie — Atelier specializat în topirea, turnarea, modelarea și prelucrarea meșteșugărească a alamei, sau magazin destinat comercializării exclusive a obiectelor utilitare, ornamentale și accesoriilor metalice fabricate din acest aliaj de cupru și zinc. În sens colectiv, termenul desemnează totalitatea produselor ori vaselor de alamă dintr-o gospodărie, dintr-un inventar comercial sau dintr-o colecție muzeală etnografică.
• alămui — Variantă fonetică regională sau formă dialectală atestată pentru verbul a alămi (sau a lămi); acțiunea de a acoperi suprafața unui obiect metalic cu un strat subțire de alamă. De asemenea, în anumite graiuri meridionale, poate fi o variantă pentru verbul a lămâi, însemnând a adăuga suc de lămâie într-un preparat culinar pentru a-i schimba aciditatea.
• alămuire — Variantă fonetică regională sau tehnică secundară pentru alămire; acțiunea de a alămui (sau a alămi) și rezultatul ei, constând în procesul meșteșugăresc sau industrial de acoperire a unui obiect din oțel, fier ori fontă cu un strat subțire și uniform de alamă pentru a-i asigura protecție anticorozivă și un finisaj estetic galben-auriu. În anumite contexte dialectale din sudul țării, termenul poate reprezenta și o acțiune derivată metaforic din verbul a lămâi, făcând referire la acrirea unui preparat culinar.
• alămuit — Care a fost supus procesului de alămuire; obiect, piesă sau material metalic acoperit cu un strat protector de alamă prin metode galvanice ori termice. În sens culinar regional, termenul descrie un preparat culinar (în special o ciorbă sau un sos) în care s-a adăugat zeamă de lămâie pentru a obține un gust acrișor și revigorant.
• alămură — Termen tehnic sau regional utilizat pentru a desemna zgura, oxizii sau reziduurile metalice fine rezultate în urma procesului de topire, turnare, strunjire ori șlefuire a alamei. De asemenea, poate face referire la o bucată reziduală mică de metal galben sau la spanul fin acumulat pe bancul de lucru din atelierele de turnătorie și feronerie.
• alămuri — Substantiv colectiv (folosit predominant la plural) care desemnează totalitatea obiectelor, vaselor, uneltelor, instrumentelor muzicale sau accesoriilor decorative fabricate din alamă. În limbaj tehnic sau arheologic, termenul se referă la piesele de feronerie sau podoabele din aliaj de cupru și zinc găsite într-un inventar comercial ori gospodăresc.
• alciui — A tăia, a fasona sau a curăța marginile unei piese de lemn, ale unei scânduri ori ale unei țesături de casă; a finisa în mod rudimentar un obiect de tâmplărie rurală. Termenul se folosește izolat în graiurile din zona montană a Transilvaniei și a Maramureșului, fiind legat de meșteșugurile tradiționale casnice.
• aldui — A binecuvânta sau a sfinți prin intermediul unui ritual religios ori prin rostirea unor cuvinte cu încărcătură spirituală pozitivă. În graiurile regionale din Transilvania și Maramureș, termenul descrie actul solemn prin care un preot sau un părinte invocă protecția divină asupra unei persoane, a unui obiect de cult ori a unei gospodării proaspăt construite.
• alduit — Care a primit o binecuvântare; sfințit prin ritual, ocrotit de divinitate sau înzestrat cu har spiritual. În sens popular, termenul se aplică persoanelor norocoase, obiectelor de cult care au fost stropite cu agheasmă ori caselor protejate împotriva spiritelor malefice prin rugăciune.
• alegădui — A aranja, a potrivi sau a rândui cu grijă lucrurile ori uneltele dintr-o gospodărie; a pune în ordine sau a pregăti metodic un ansamblu de elemente în vederea unei activități practice. În graiurile vechi din Transilvania, verbul descrie și acțiunea de a asambla sau a potrivi piese de lemn ori unelte agricole pentru ca acestea să funcționeze optim.
• alenzui — A potrivi, a aranja, a rândui sau a potrivi cu mare migală piesele unei unelte sau lucrurile din casă; a ajusta elemente structurale pentru ca acestea să se îmbine perfect. În unele subdialecte izolate din nordul țării, verbul se folosește și cu sensul de a netezi, a aranja frumos hainele ori a călca cutele textilelor.