#anason

• anason — Plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor (Pimpinella anisum), cu frunze inferioare întregi și superioare divizate, flori mici albe și fructe diachenele mici, ovoidale, bogate în uleiuri volatile aromate; fructele aromatice ale acestei plante, utilizate pe scară largă drept condiment în gastronomie, ca aromă în industria băuturilor alcoolice (lichioruri, ouzo, raki) și ca remediu carminativ, expectorant și stimulent digestiv în medicină și farmacie.
• anason-mare — Denumire populară sinonimă pentru fenicul (Foeniculum vulgare), plantă erbacee perenă sau bienală din familia umbeliferelor, cu tulpina înaltă și ramificată, frunze filiforme fin divizate și flori galbene dispuse în umbele mari. Fructele sale seamănă structural și aromatic cu cele de anason, dar sunt mai mari și au un gust mai dulce-aromat, ușor mentolat, fiind folosite în medicină ca tonic digestiv, antiseptic și galactogog, iar în gastronomie ca legumă sau condiment.
• anasun — Variantă regională, arhaică sau populară de denumire a plantei aromatice Pimpinella anisum, cunoscută în limba română literară sub numele de anason. Această plantă erbacee din familia Apiaceae este cultivată pe scară largă pentru semințele sale mici și ovoidale, bogate în uleiuri esențiale (în special anetol), utilizate intens în gastronomie, patiserie, industria lichiorurilor și în medicina naturistă datorită proprietăților carminative și digestive.
• anetol — Compus organic aromatic, eter nesaturat din clasa fenilpropenelor, care constituie componentul principal al uleiului esențial extras din anason, fenicul ori badian. În sens tehnic și structural, se prezintă ca un lichid uleios sau cristale albe cu un miros dulce caracteristic și gust puternic aromat, fiind utilizat pe scară largă în industria parfumurilor, a băuturilor alcoolice și în medicină ca expectorant.
• anis — Plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor, cultivată pentru fructele sale mici și aromatice, bogate în uleiuri esențiale (în special anetol); denumire neologistică regională sau livrescă pentru anason (Pimpinella anisum). În sens larg, termenul face referire și la aroma specifică, dulceag-mentolată, extrasă din această plantă sau din anasonul stelat, utilizată intens în industria băuturilor spirtoase, a dulciurilor și în prepararea remediilor carminative.
• aniset — Băutură alcoolică dulce, limpede și puternic aromată, preparată prin distilarea sau macerarea semințelor de anason (anis) în alcool rafinat, cu adaos de zahăr. Originară din bazinul mediteraneean, această licoare digestivă se caracterizează prin efectul de opalescență (albire) atunci când este amestecată cu apă rece, fiind o rudă apropiată a pastisului, ouzo-ului sau sambucăi.
• anisol — Compus organic din clasa eterilor aromatici, cu aspect lichid, incolor și un miros plăcut, dulceag, care amintește de cel al semințelor de anason; metoxibenzen. Este utilizat pe scară largă în sinteza organică ca solvent, intermediar în producția de parfumuri, arome sintetice, produse farmaceutice și feromoni insecticizi, fiind obținut structural prin metilarea fenolului.
• anisona — A aromatiza sau a condimenta un preparat culinar, o pâine, un vin sau o băutură spirtoasă (cum ar fi rachiul) prin adăugarea de anason (regional numit anison) sau esență de anason. Este un termen culinar arhaic sau regional, utilizat mai ales în graiul moldovenesc, ce descrie procesul tradițional de distilare sau infuzare menit să ofere băuturilor spirtoase acea notă specifică, dulceag-mentolată.
• anizetă — Băutură sau licoare spirtoasă aromată, dulce și limpede, fabricată prin distilarea ori macerarea semințelor de anason în alcool rafinat; variantă ortografică și lexicală adaptată pentru aniset. Specifică tradițiilor culinare din bazinul mediteraneean, această licoare digestivă capătă o opalescență lăptoasă caracteristică atunci când este servită diluată cu apă rece sau gheață.
• arak — O băutură alcoolică distilată tradițională, incoloră și nesedimentată, aromată cu anason, extrem de populară în țările din Orientul Mijlociu și în bazinul mediteraneean (cum ar fi Liban, Siria, Iordania). Este obținută de obicei prin tripla distilare a mustului de struguri fermentat și se consumă diluată cu apă rece și gheață, moment în care băutura capătă un aspect alb-lăptos specific datorită precipitării uleiurilor de anason (efectul luche).
• badian — Arbust exotic originar din Asia de Est (Illicium verum) sau fructul acestuia în formă de stea, cunoscut sub denumirea comună de anason stelat. Fructele sale uscate sunt intens aromate, bogate în uleiuri esențiale și sunt utilizate pe scară largă drept condiment în arta culinară internațională, precum și ca ingredient de bază în industria farmaceutică și de parfumerie.
• badiană — Denumire alternativă pentru badian sau anason stelat (Illicium verum), făcând referire în special la planta exotică producătoare ori la produsul vegetal uscat folosit în scopuri terapeutice. Datorită conținutului ridicat de anetol, este utilizată în fitoterapie ca stimulent digestiv, carminativ și expectorant, fiind totodată un ingredient aromatic apreciat în distilerii și cofetărie.