#anemo

• anemofobie — Tulburare anxioasă de tip fobic, caracterizată printr-o frică irațională, persistentă, intensă și nejustificată de vânt, de curenții de aer puternici ori de furtuni. Persoanele afectate manifestă stări severe de anxietate, atacuri de panică sau tendințe obsesive de izolare structurală în spații închise, sigure, în încercarea de a evita complet expunerea la factorul meteorologic eolian.
• anemogam — Despre plante, flori sau specii vegetale a căror polenizare și fertilizare se realizează structural prin intermediul vântului, care transportă granulele de polen de la aparatul masculin la stigmatul florilor feminine. Reprezintă echivalentul adjectival și conceptual al termenului anemofil, descriind specii cu adaptări anatomice adaptate pentru reproducerea abiotică eoliană.
• anemogamă — Forma de gen feminin a cuvântului 'anemogam'; despre o plantă, floare sau comunitate vegetală a cărei polenizare este asigurată structural de dinamica vântului. Acest termen descrie profilul biologic al speciilor (cum sunt coniferele sau gramineele) ale căror flori feminine dețin stigmate mari, adesea penate, optimizate pentru reținerea polenului purtat de aer.
• anemogamie — Fenomen biologic, tip de reproducere sau strategie ecologică (cunoscută și ca anemofilie) în care polenizarea plantelor se realizează structural prin intermediul vântului și al curenților de aer, care transportă granulele de polen de la aparatul masculin (antere) la cel feminin (stigmat). Acest proces abiotic controlează fluxul genetic în populații mari de plante, cum sunt cerealele, gramineele furajere și arborii forestieri coniferi.
• anemogen — Produs, generat, modelat sau determinat structural de acțiunea vântului ori a curenților de aer (cum sunt formele de relief eoliene sau valurile marine de suprafață). În terminologia medicală și imagistică rară sau adaptată, poate descrie fenomene dinamice acustice legate de deplasarea fluidelor care simulează turbulențe sau sufluri similare curenților de aer.
• anemograf — Aparat înregistrator complex utilizat în stațiile meteorologice pentru a măsura și a înscrie continuu, pe o diagramă (anemogramă), viteza, direcția și variațiile în timp ale curenților de aer sau ale vântului. Acest instrument structural combină funcțiile unui anemometru cu un mecanism de ceasornic și un sistem de penițe grafice, oferind o diagramă completă a dinamicii atmosferice locale.
• anemografie — Ramură a meteorologiei, tehnică sau metodologie experimentală ce se ocupă cu înregistrarea grafică continuă, descrierea, cartografierea și analizarea structurală a caracteristicilor vântului (viteză, direcție, frecvență și durată) într-o anumită regiune geografică.
• anemogramă — Diagramă, bandă grafică de hârtie sau înregistrare digitală continuă obținută cu ajutorul unui anemograf, pe care sunt reprezentate structural variațiile de viteză, direcție, frecvență și intensitate ale curenților de aer sau ale vântului pe o perioadă de timp determinată. Acest document științific servește ca bază pentru analizele climatologice din stațiile meteorologice.
• anemohidrocor — Despre plante, specii vegetale, semințe sau diaspore a căror dispersare și răspândire în spațiu se realizează structural prin acțiunea combinată a vântului (curenților de aer) și a apei (curenților acvatici). Acest mecanism ecologic hibrid este caracteristic plantelor de mlaștină, de luncă sau de deltă, ale căror fructe ușoare plutesc pe apă și sunt propulsate simultan de adierile eoliene.
• anemolită — Formă de depunere calcaroasă sau speleotemă (stalactită modificată structural) a cărei axă verticală de creștere este deviată sau curbată într-o direcție constantă din cauza prezenței unor curenți de aer sau vânturi subterane permanente în interiorul peșterii în timpul procesului de cristalizare.
• anemolitoză — Proces geomorfologic de dezintegrare, mărunțire și distrugere structurală a rocilor sub acțiunea directă și prelungită a vântului încărcat cu particule abrazive de nisip sau praf; coroziune ori sablare eoliană naturală. Această formă de eroziune mecanică alterează profund arhitectura masivelor muntoase expuse din zonele aride și semiaride.
• anemometric — Care aparține anemometriei sau anemometrului, privitor la măsurarea vitezei, presiunii și direcției vântului ori a curenților de aer. Acest termen structural descrie instrumentele, rețelele de senzori, tehnicile de laborator sau ecuațiile matematice utilizate pentru a evalua cantitativ dinamica maselor gazoase.
• anemometrograf — Aparat înregistrator complex utilizat în stațiile meteorologice care măsoară și înscrie automat și continuu pe aceeași diagramă atât viteza (anemometrie), cât și direcția grafică (anemografie) a vântului sau a curenților de aer, oferind o corelație structurală directă între acești doi parametri cinetici ai atmosferei.
• anemometrografie — Metodologie științifică, tehnică experimentală sau ramură a aerologiei aplicate care se ocupă cu înregistrarea grafică duală simultană, descrierea matematică și analizarea structurală a vitezei și direcției maselor de aer aflate în mișcare în straturile inferioare ale atmosferei.
• anemomirmecocor — Despre plante, specii vegetale, semințe sau diaspore a căror dispersare și răspândire în spațiu se realizează structural prin acțiunea combinată a vântului (anemocorie) și a furnicilor (mirmecocorie). Acest mecanism ecologic hibrid sau bifazic implică cel mai adesea purtarea inițială a seminței ușoare sau înaripate de către curenții de aer, urmată de colectarea și transportul acesteia la sol de către furnici atrase de prezența unui elaiozom (apendice nutritiv lipidic).
• anemomorfie — Modificare morfologică, anomalie de formă sau adaptare structurală dobândită de un organism vegetal (sau de un corp geologic) sub influența directă, intensă și asimetrică a vânturilor dominante dintr-un anumit habitat. În botanică, acest fenomen determină apariția formelor asimetrice de arbori, cunoscuți popular ca arbori-steag, ale căror coroane cresc exclusiv în direcția opusă curentului de aer dominant.
• anemomorfoză — Modificare morfologică sau structurală adaptativă a plantelor, provocată de acțiunea mecanică și constantă a vânturilor puternice. Acest fenomen ecologic determină deformarea coroanei arborilor (în formă de steag), piticirea vegetației sau curbarea tulpinilor pentru a reduce rezistența la aer și a supraviețui în medii expuse.
• anemonă — 1. Plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, cu flori mari, solitare, viu colorate în nuanțe de alb, albastru, roșu sau violet, care înflorește de obicei primăvara (floarea-paștelui). 2. Animal marin nevertebrat din clasa Anthozoa, cu un corp cilindric, moale și tentacule urzicătoare dispuse în jurul gurii, asemănător unei flori (anemonă-de-mare).
• anemonă-de-mare — Polip marin solitar din clasa Anthozoa, ordinul Actiniaria, caracterizat printr-un corp cilindric, moale și musculos, fixat de substrat printr-un disc pedios, și o coroană de tentacule urzicătoare în jurul deschiderii bucale. Aceste organisme prădătoare folosesc celulele nematociste pentru a paraliza prada mică și trăiesc adesea în relații de simbioză cu diverse specii de pești sau raci.
• Anemone — Gen taxonomic care cuprinde aproximativ 200 de specii de plante erbacee perene din familia Ranunculaceae, răspândite în special în zonele temperate și subarctice ale emisferei nordice. Genul este recunoscut pentru florile sale lipsite de petale adevărate, rolul acestora fiind preluat de sepale intens colorate, și pentru prezența unor compuși chimici iritanți precum anemonina.