#antifon

• antifon — Material, dispozitiv sau compus chimic utilizat pentru izolarea fonică, reducerea zgomotelor sau amortizarea vibrațiilor acustice (în special în industria auto ori construcții); în muzica liturgică creștină (teologie), reprezintă un imn, verset sau psalm cântat alternativ de două grupuri de cântăreți (coruri) care se răspund reciproc.
• antifona — A aplica un strat de antifon, mastic bituminos sau alt material izolator fonic pe o suprafață (în special pe caroseria unui vehicul ori pe elemente structurale de construcție) cu scopul de a reduce zgomotele, de a amortiza vibrațiile acustice și de a oferi protecție anticorozivă. În sens larg, acțiunea reprezintă izolarea fonică industrială a unor repere metalice expuse fricțiunii sau șocurilor mecanice repetate.
• antifonar — Carte de cult utilizată în Biserica Creștină (în special în tradiția romano-catolică și cea bizantină veche) care cuprinde antifoanele, versetele, psalmii și imnurile rânduite a fi cântate alternativ de către două coruri pe parcursul anului liturgic; culegere muzicală religioasă medievală conținând adesea notații neumatice sau gregoriene esențiale pentru studiul paleografiei muzicale.
• antifonare — Acțiunea de a antifona și rezultatul ei; procesul tehnic de aplicare a unui strat izolator fonic, mastic bituminos sau material fonoabsorbant pe o suprafață cu scopul de a diminua zgomotele, de a amortiza vibrațiile mecanice și de a asigura o barieră eficientă împotriva coroziunii și șocurilor fizice repetate.
• antifonat — Care a fost acoperit cu un strat de antifon sau cu materiale izolatoare fonic pentru a împiedica propagarea zgomotelor și vibrațiilor; ca substantiv neutru, desemnează însăși lucrarea, rezultatul sau procesul finalizat de insonorizare a unei suprafețe ori a unui vehicul.
• antifonic — Care izolează împotriva zgomotelor sau amortizează vibrațiile sonore; privitor la insonorizare sau reducere acustică. În muzica liturgică sau religioasă (teologie), termenul descrie o structură imnică sau un mod de execuție vocală bazat pe alternanța simetrică și dialogul dintre două grupuri de cântăreți (coruri).
• antifonie — Sistem de execuție muzicală sau liturgică caracterizat prin alternarea alternativă a două coruri sau a unui solist cu un cor, care își răspund succesiv; gen de cântare bisericească bazat pe această structură dialogată, utilizat încă din antichitate și consolidat în liturghia creștină bizantină și gregoriană. În sens acustic rar, poate descrie fenomenul de contrapondere sonoră.
• audioprotector — Echipament individual de protecție conceput pentru a atenua nivelul zgomotelor ambientale și pentru a proteja sistemul auditiv împotriva traumatismelor sonore; antifon. Ca adjectiv, termenul descrie un dispozitiv, un material fonoizolant sau o substanță capabilă să diminueze intensitatea undelor acustice dăunătoare, prevenind apariția hipoacuziei profesionale sau a tinitusului.