#arestare

• arăstui — A aresta sau a reține în mod oficial o persoană suspectă, din ordinul unei autorități locale sau administrative; a pune sub sechestru bunuri ori mărfuri în cadrul unor dispute juridice rurale. Termenul reprezintă o variantă fonetică arhaică și regională întâlnită în vechile documente din Transilvania, fiind o adaptare locală a verbului modern de influență neologistică.
• arăstuire — Acțiunea de a arăstui și rezultatul ei; reținerea formală, arestarea sau punerea sub pază a unei persoane; procesul administrativ ori juridic de sechestrare și confiscare temporară a unor bunuri mobile sau imobile conform cutumelor vechi.
• aresta — A lipsi o persoană de libertate în mod legal, prin reținere sau încarcerare, pe baza unui mandat ori a unei ordonanțe emise de o autoritate judiciară competentă. În sens procedural structural, acțiunea marchează trecerea unui suspect din starea de libertate în regimul de detenție preventivă sau executare a unei pedepse, fiind guvernată de reguli stricte de drept penal menite să garanteze respectarea drepturilor fundamentale.
• arestălui — Variantă verbală regională sau arhaică întâlnită rar în anumite graiuri populare pentru verbul 'a aresta'; acțiunea de a priva o persoană de libertate în mod legal sau abuziv, a reține, a pune sub pază ori a întemnița pe cineva. În sens structural-istoric, termenul era utilizat în limbajul vechi administrativ și de mahala pentru a descrie prinderea răufăcătorilor de către poterași sau zbirii domnești.
• arestăluire — Acțiunea de a arestălui și rezultatul ei; reținere, arestare, privare de libertate realizată conform obiceiurilor vechi sau practicilor administrative arhaice rurale. În sens structural, reprezintă faza procedurală primitivă sau fapta fizică de prindere și punere sub zăvor a unei persoane de către autoritățile locale dintr-un ținut înainte de judecata oficială.
• arestare — Acțiunea de a aresta și rezultatul ei; măsură legală de privare de libertate a unei persoane suspectate sau acuzate de comiterea unei infracțiuni, dispusă structural de o autoritate judiciară competentă (judecător sau instanță) în condițiile prevăzute de codul de procedură penală. Acest act procesual are rolul preventiv de a asigura buna desfășurare a urmăririi penale sau a judecății.
• arestație — Termen juridic arhaic utilizat în trecut în Țările Române pentru a desemna acțiunea de arestare, reținere sau punere sub pază a unei persoane; starea celui arestat. În documentele administrative, hrisoavele boierești și codurile de legi din secolul al XIX-lea (cum ar fi Condica Criminală), cuvântul definea măsura structurală de privare de libertate aplicată răufăcătorilor sau datornicilor de către zapcii ori poteră.
• arestuire — Acțiunea de a arestui și rezultatul ei; reținere, arestare sau punere sub pază efectuatgă de autoritățile locale. În context procedural istoric, termenul reprezintă o formă de infinitiv lung substantivat utilizată rar în documentele juridice și administrative județene din secolele trecute pentru a consemna procesul de privare temporară de libertate a unui individ.