#aristocrat

• Altieri — Nume de familie celebru de origine italiană, purtat de-a lungul istoriei de o importantă familie patriciană romană care a dat numeroși cardinali și pe Papa Clement al X-lea (Emilio Altieri).
• Ambrino — Nume propriu de familie cu rezonanță istorică în spațiul românesc, având cel mai probabil origini etimologice străine (italiene, spaniole sau levantine) adaptate fonetic și integrate în onomastica locală. În istoria modernă a României, numele este strâns legat de personalități marcante, cum ar fi generalul Ioan Ambrino sau Ioana 'Zizi' Lambrino (născută Ambrino), prima soție a Principelui Carol al II-lea, conferindu-i termenului un statut cultural și documentar deosebit.
• antifeudal — Care se opune feudalismului, structurilor sociale de tip seniorial sau privilegiilor aristocratice ereditare; mișcare, doctrină sau revoltă care urmărește desființarea iobăgiei, emanciparea țărănimii și instaurarea unor raporturi juridice și economice moderne. Termenul descrie transformările revoluționare de la sfârșitul Evului Mediu și din Epoca Modernă, orientate spre eliminarea absolutismului monarhic și a servituții feudale.
• arhondăriță — Termen onorific și titlu de curtoazie utilizat în trecut în Principatele Române pentru a desemna soția sau fiica unui arhonda (mare boier ori nobil), ori o femeie care deținea prin drept propriu o poziție socială înaltă în structura boierească. În anumite medii monahale sau administrative vechi, termenul putea indica și femeia responsabilă cu administrarea arhondaricului (casa de oaspeți) într-o mănăstire de maici.
• arhontologie — Variantă grafică pentru 'arhondologie'; disciplină auxiliară a istoriei care studiază listele cronologice, genealogiile, titlurile de noblețe și rangurile deținute de marii boieri sau magistrați într-un stat medieval ori antic.
• aristo — Element de compunere savantă sau prefixoid extras din limba greacă veche, unde adjectivul 'aristos' înseamnă 'cel mai bun', 'foarte distins', 'perfect' sau 'nobil'. În limba română modernă și în limbile internaționale, acest prefix servește la formarea unor termeni neologici din sferele socio-politice, culturale sau biologice, indicând o calitate superioară, elitistă, o eminență structurală sau un caracter de adaptare perfectă.
• aristocrat — Persoană care aparține aristocrației, o clasă socială privilegiată formată din nobili de viță veche care dețin titluri, domenii mari și, istoric, o putere politică majoră transmisă ereditar. Ca adjectiv, descrie un comportament rafinat, elegant, distins, sau o atitudine superioară ce amintește de elitele nobiliare; de asemenea, poate desemna o structură sau un sistem politic în care puterea este deținută de un grup restrâns de privilegiați.
• aristocrată — Femeie care aparține aristocrației, clasă socială privilegiată formată din nobili de viță veche; persoană care se distinge prin maniere rafinate, eleganță distinsă și o conduită superioară. Ca adjectiv, descrie o entitate feminină sau o atitudine care manifestă trăsături specifice nobilimii, caracterizată prin rafinament estetic, distincție nativă și o anumită detașare elegantă față de vulgaritate.
• aristocratic — Care aparține aristocrației sau aristocraților; specific nobilimii, privitor la o clasă socială dominantă prin naștere, titluri ori bogăție moștenită. În sens estetic și cultural, descrie ceva plin de noblețe, rafinat, exclusivist sau de o distincție superioară, respingând tot ceea ce este comun, vulgar sau lipsit de măsură.
• aristocraticește — În mod aristocratic; cu maniere elegante, distinse și alese, specifice aristocrației. Termenul descrie comportamentul, atitudinea sau stilul de viață al unei persoane care dă dovadă de rafinament desăvârșit, noblețe, mândrie sau, în anumite contexte, de o anumită distanțare superioară față de restul societății.
• aristocrație — Formă de guvernare în care puterea este deținută de o minoritate privilegiată, considerată superioară prin naștere, rang, merit sau bogăție; totalitatea persoanelor care alcătuiesc clasa nobililor într-un stat. În sens figurat, termenul desemnează o elită dintr-un anumit domeniu (intelectuală, artistică, științifică) care se distinge prin excelență, valoare excepțională, distincție și eleganță a manierelor.
• aristocrațime — Substantiv colectiv care desemnează totalitatea aristocraților sau a persoanelor care aparțin clasei nobiliare; marea boierime. Termenul este utilizat adesea în literatură sau în analizele istorice pentru a descrie pătura socială privilegiată, definită prin titluri ereditare, averi funciare mari și o influență politică dominantă într-un stat.
• aristocratism — Atitudine, doctrină sau comportament caracterizat prin atașamentul față de valorile, privilegiile și stilul de viață al aristocrației. Termenul desemnează spiritul de castă, mândria de castă sau tendința de a manifesta exclusivism, rafinament exagerat și superioritate socială sau intelectuală în raport cu masele populare.
• aristocratiza — A insufla un caracter nobil sau aristocratic unei persoane, unui grup social ori unui mediu cultural; a adopta ori a impune maniere, titluri, privilegii și un stil de viață rafinat, specific elitelor nobiliare. Ca verb reflexiv, descrie procesul prin care o comunitate sau o persoană (adesea din burghezie) își schimbă comportamentul și mentalitatea pentru a imita clasa aristocrației și a dobândi prestigiu social.
• aristocratizare — Acțiunea de a se aristocratiza și rezultatul ei; proces istoric, social sau cultural prin care un individ, o clasă socială (cum ar fi marea burghezie) ori un ansamblu de obiceiuri dobândește un caracter aristocratic. Această transformare structurală implică asimilarea valorilor, normelor etice, gusturilor estetice și a exclusivității specifice vechii nobilimi, ducând adesea la o stratificare socială mai rigidă.
• aristocratizat — Care a fost transformat în sens aristocratic sau a dobândit trăsături specifice aristocrației; proces social, cultural sau estetic prin care o persoană, o clasă socială, un mediu sau o instituție adoptă manierele, stilul de viață, exclusivismul ori standardele de rafinament ale nobilimii. În sens sociologic, descrie alterarea caracterului popular ori de rând al unei entități în favoarea unei conduite elitiste.