#armas

• armăcsar — Variantă fonetică regională pentru cuvântul 'armăsar'; cal adult necastrat, utilizat de regulă pentru reproducere în cadrul hergheliilor datorită calităților sale genetice deosebite. Termenul se întâlnește în graiurile populare românești, păstrând nuanțele lexicale specifice anumitor zone rurale.
• armaș — Dregător istoric din Țările Române (Moldova și Țara Românească) care avea atribuții judiciare și executive majore, fiind însărcinat cu paza închisorilor, îndeplinirea pedepselor corporale sau capitale dictate de domnitor și supravegherea artileriei (a armelor de foc ale oștirii). În sens general, titlul desemna un executor al ordinelor domnești și paznic al securității curții regale.
• armășăl — Variantă regională sau arhaică derivată din funcția istorică de 'armaș' (dregător medieval) sau utilizată în mod diminutival ori peiorativ în anumite comunități locale din Moldova sau Muntenia pentru a desemna un ajutor de armaș, un aprod ori un slujaș însărcinat cu paza și executarea pedepselor. În sens secundar foarte rar, termenul poate fi asociat prin confuzie populară cu structuri sau unelte vechi din gospodărie.
• armăsar — Cal adult necastrat, ajuns la maturitate sexuală și utilizat în mod tradițional sau industrial ca reproducător în herghelii. În sens cultural și literar, cuvântul evocă vigoarea, forța brută, energia neîmblânzită și eleganța dinamică, fiind adesea asociat cu vitalitatea masculină și spiritul de libertate din legendele populare.
• armăsăraș — Formă diminutivală pentru substantivul 'armăsar', utilizată în limbajul popular și afectiv pentru a desemna un mânz sau un cal tânăr plin de vigoare. În sens biologic regional, termenul este atribuit unor insecte ortoptere (cum ar fi greierii mari sau lăcustele de câmp) datorită mișcărilor bruște și capacității de a executa salturi puternice, ori unor specii de plante erbacee spinoase din flora spontană.
• armăsărel — Diminutiv afectiv pentru cuvântul 'armăsar', utilizat frecvent în basme, balade și poezii populare românești pentru a desemna un cal tânăr, iute, de o frumusețe deosebită și devotat stăpânului său. În sens simbolic regional, termenul subliniază legătura spirituală strânsă dintre eroul mitic și calul său năzdrăvan, fiind utilizat ocazional și ca nume propriu pentru animale în gospodăriile rurale.
• armăsăresc — Care aparține armăsarului, privitor la armăsar; care este specific comportamentului, vigorii sau caracteristicilor fizice ale unui cal adult necastrat. În sens extins sau literar, termenul poate descrie o manifestare de forță brută, energie debordantă, mândrie masculină sau o statură impunătoare și viguroasă.
• armăsărește — În felul unui armăsar, ca un armăsar; în mod viguros, mândru, impunător sau năvalnic, amintind de comportamentul dinamic și plin de temperament al unui cal adult necastrat.
• armăsărit — Dregătorie mică sau taxă feudală percepută istoric în Principatele Române pentru dreptul de prăsilă, folosirea armăsarilor domnești sau înregistrarea cailor de rasă în catastifele curții. De asemenea, în sens etnografic, termenul poate descrie un obicei tradițional agrar sau ritual legat de selecția, măsurarea și binecuvântarea tinerilor armăsari înainte de trimiterea lor la pășunatul de primăvară.
• armăsariu — Formă arhaică sau variantă onomastică veche a cuvântului 'armăsar', întâlnită frecvent în documentele medievale, hrisoavele domnești și cronicile din Principatele Române. Pe lângă sensul principal de cal reproducător, în vechile structuri curtești administrative termenul putea indica o funcție sau o responsabilitate legată de paza, îngrijirea și evidența cailor de luptă ai domnitorului sau ai marilor boieri.
• armăsăroaică — Termen popular rar utilizat ca formă feminină augmentativă sau hibridă pentru a desemna o iapă de mari dimensiuni, extrem de puternică, viguroasă și greu de strunit, care amintește de temperamentul năvalnic al unui armăsar. În sens figurat și peiorativ, cuvântul este folosit în limbajul colocvial pentru a descrie o femeie masivă, autoritară, agresivă sau cu o forță fizică și o energie ieșite din comun.
• armăsăruș — Variantă diminutivală extrem de rară și regională pentru substantivul 'armăsar', utilizată în anumite graiuri locale sau creații folclorice pentru a desemna un căluț tânăr sau un mânz vioi. Termenul accentuează o nuanță afectivă profundă în descrierea animalului de către stăpân, fiind integrat în fondul lexical pasiv al limbii române din zonele rurale tradiționale.
• armășel — Diminutiv al cuvântului 'armaș', desemnând un dregător subaltern sau un aprop de rang inferior responsabil cu paza Curții Domnești ori executarea sentințelor minore; în botanică, reprezintă o denumire populară regională pentru anumite plante erbacee cu tulpini rigide ori spinoase ce amintesc simbolic de structura unei arme.
• armășesc — Care aparține armașului, privitor la armaș; specific atribuțiilor executive, judecătorești sau militare ale acestei vechi dregătorii din Țările Române.
• armășește — Formă adverbială arhaică sau regională care semnifică 'în felul unui armăsar' sau 'asemănător unui armăsar', făcând trimitere la un comportament mândru, năvalnic, plin de vigoare fizică sau agresivitate masculină. De asemenea, în contexte istorice foarte restrânse, termenul putea indica o acțiune desfășurată conform obiceiurilor administrative sau dărilor specifice crescătorilor de cai.
• Armășești — Toponim românesc ce desemnează o comună situată în județul Ialomița, formată din satele Armășești, Malu Roșu, Nenișori și Bihori. Numele așezării este strâns legat istoric de vechile îndeletniciri agrare și herghelii ale zonei sau de numele unor posesori funciari (armăși), reprezentând o entitate administrativă stabilă în Câmpia Română.
• armăși — Termen regional și arhaic folosit în anumite zone rurale pentru a descrie acțiunea de a sluji ca armaș sau ca ajutor al acestuia, exercitând funcții administrative de pază, execuție silită sau administrare a pedepselor. În sens figurat sau localizat în graiul crescătorilor de cabaline, cuvântul poate face referire și la manifestarea vigorii sau a comportamentului specific unui armăsar tânăr.
• armășie — Funcția, demnitatea, dregătoria sau calitatea de armaș în organizarea administrativă și politică medievală a Țărilor Române. Termenul desemnează atât perioada de exercitare a acestui rol judiciar și militar de execuție silită, cât și biroul, jurisdicția sau instituția aflată sub conducerea marelui armaș, responsabilă cu paza închisorilor, supravegherea execuțiilor și controlul artileriei.
• armășire — Acțiunea de a deține sau de a exercita funcția de armaș; perioada de timp în care o persoană ocupa această dregătorie medievală în Țările Române; (prin extensie) activitatea administrativă de aplicare a pedepselor sau de organizare a pazei curții domnești conform atribuțiilor acestui slujbaș.
• armășit — Faptul de a exercita dregătoria de armaș; (ca participiu) persoană care a fost numită sau investită în funcția de armaș ori acțiune îndeplinită conform ordinelor unui armaș.