#asclepiad

• asclepiad — În metrica antică greacă și latină, vers format dintr-un spondeu, doi sau trei dactili și un troheu, numit astfel după poetul Asclepiade din Samos. În botanică, termenul descrie o plantă care aparține familiei asclepiadaceelor sau prezintă caracteristici morfologice similare acestora, având adesea sevă lăptoasă și flori cu structuri complexe de polenizare.
• asclepiadă — Termen cu dublă specializare structurală. În metrica antică greacă și latină, reprezintă o poezie sau un vers alcătuit dintr-un spondeu, doi sau trei choriambi și un iamb (vers asclepiadeu), numit după poetul Asclepiade din Samos. În botanică, termenul descrie o plantă erbacee din familia asclepiadaceelor (Asclepias), cu flori grupate în umbele și suc lăptos toxic, utilizată în trecut în scopuri medicinale.
• asclepiadacee — Plantă dicotiledonată din familia asclepiadaceelor, caracterizată prin tulpini ierbacee sau lemnoase, prezența de obicei a unui latex toxic și flori hermafrodite grupate în cime, având un aparat reproducător înalt specializat (gynostegium). La plural, desemnează familia omonimă de plante (Asclepiadaceae), răspândite în special în regiunile tropicale și subtropicale.
• Asclepiade — Numele purtat de mai multe personalități marcante ale Antichității elene. Cel mai faimos este Asclepiade din Bitinia (n. cca. 124 î.Hr.), un renumit medic și filozof grec care a profesat la Roma. El a fondat școala medicală metodică, respingând teoria umorală a lui Hipocrat și susținând o teorie atomistă conform căreia boala rezultă din blocarea mișcării atomilor prin porii corpului, promovând tratamente umane precum masajul, dieta și exercițiile fizice.
• asclepiades — Denumire atribuită în antichitate medicilor greci considerați descendenți sau discipoli spirituali ai lui Asclepios (zeul medicinei). De asemenea, termenul se poate referi la Asclepiades din Samos, poet liric elenistic faimos pentru dezvoltarea formelor metrice speciale utilizate ulterior pe scară largă în poezia antică romană de către Horațiu.
• asclepiadeu — Vers utilizat în metrica antică greacă și latină, compus dintr-un spondeu, doi sau trei dactili și un troheu, sau caracterizat prin prezența coriambilor, fiind atribuit poetului Asclepiades din Samos. Ca adjectiv, descrie o strofă, un poem sau o structură ritmică organizată conform acestor reguli riguroase de scriere.
• asclepiadul — Forma articulată hotărât a substantivului 'asclepiad'; desemnează în mod specific versul antic alcătuit dintr-un spondeu, doi sau trei dactili și un troheu, sau exemplarul vegetal individual aparținând familiei asclepiadaceelor. În contextele filologice structurale, această formă indică referirea directă la un anumit fragment metric sau poem compus după normele prozodice stabilite de poetul elen Asclepiade.