#astrologie

• aries — Denumire latină și internațională pentru constelația Berbecului și pentru prima zodie din zodiacul clasic european; reprezintă un punct de referință istoric în astronomie (punctul Aries sau echinocțiul de primăvară), fiind utilizat ca element structural în sistemele de coordonate cerești pentru măsurarea ascensiei drepte.
• ascendent — Care urcă, se ridică sau se dezvoltă în sus; evolutiv, crescător. Ca substantiv masculin, reprezintă o rudă în linie dreaptă dintr-o generație anterioară (părinte, bunic, străbunic); în astronomie și astrologie, reprezintă punctul eclipticii care se ridică deasupra orizontului răsăritean în momentul exact al unui eveniment sau al nașterii cuiva. În sens figurat, denotă o influență morală dominantă, o autoritate sau o superioritate exercitată asupra cuiva.
• aspecta — Termen de specialitate (utilizat preponderent în astrologie) care înseamnă a forma un aspect sau o relație unghiulară specifică (conjuncție, sextil, trigon etc.) cu o altă planetă ori un punct sensibil de pe harta natală; (în sens vechi sau livresc) a privi spre ceva, a fi orientat sau expus structural într-o anumită direcție.
• aspectare — Configurația geometrică și unghiulară formată între două sau mai multe corpuri cerești pe harta natală, analizată pentru a determina influențele lor energetice reciproce; în sens lingvistic extins, acțiunea de a exprima sau de a analiza aspectul unui verb (durata, repetarea sau finalizarea acțiunii) în cadrul unei structuri gramaticale complexe.
• aspectat — Care se află într-o relație de aspectare; astru sau punct matematic de pe harta cerului care primește raze sau formează unghiuri specifice cu alte planete; în sens figurat, descrie o situație, un proiect sau o zi caracterizată ca fiind favorabilă ori nefavorabilă; în lingvistică, se referă la un verb care posedă o marcă gramaticală clară de aspect.
• astroloagă — Femeie care practică astrologia; specialistă în interpretarea pozițiilor și mișcărilor corpurilor cerești (planete, stele, constelații) pentru a stabili hărți natale și a prezice presupusa lor influență asupra destinului, personalității și comportamentului uman. Această activitate se bazează pe sisteme de credințe ezoterice străvechi și calcule geometrice simbolice, fără a avea fundament științific sau validare empirică în fizica modernă.
• astrolog — Persoană care se ocupă cu astrologia; specialist în interpretarea poziției planetelor și a stelelor în scopul prezicerii viitorului sau al determinării caracterului unei persoane. În antichitate și evul mediu, rolul de astrolog era adesea contopit cu cel de astronom (cum a fost cazul lui Johannes Kepler), dar în epoca contemporană activitatea sa este delimitată clar de știință, fiind considerată o pseudoștiință bazată pe misticism.
• astrologă — Femeie care practică astrologia; specialistă în interpretarea pozițiilor și mișcărilor planetelor sau stelelor pentru a realiza hărți natale și a prezice pretinsa lor influență asupra destinului și caracterului uman. Această ocupație folosește metode ezoterice bazate pe simbolism astronomic, fiind complet distinctă de astronomia științifică modernă.
• astrologhicește — În mod astrologic, din punct de vedere astrologic; formă adverbială arhaică și învechită (utilizată în secolele XVII-XIX) care descrie acțiunea de a interpreta, de a judeca sau de a prevesti viitorul conform poziției stelelor, planetelor și semnelor zodiacale. Se întâlnește în textele vechi cronicărești și în tălmăcirile manuscriselor populare de divinație.
• astrologhie — Variantă arhaică (de tip slavo-grecesc, utilizată înainte de secolul al XIX-lea) pentru termenul 'astrologie'; pseudoștiință sau meșteșug divinatoriu care susține că destinele oamenilor și evenimentele pământene sunt determinate de mișcările și pozițiile aștrilor. În vechile manuscrise românești, termenul denumea atât interpretarea zodiilor, cât și elementele rudimentare de calcul astronomic cu care aceasta era confundată în trecut.
• astrologic — Care aparține astrologiei, privitor la astrologie; bazat pe principiile, calculele simbolice sau interpretările specifice cititului în stele și determinării horoscopului. Termenul descrie elemente, hărți, corelații sau previziuni structurate în jurul pozițiilor planetare și semnelor zodiacale, utilizate pentru a atribui semnificații mistice destinului uman, fără a deține un fundament științific sau empiric în astronomia modernă.
• astrologie — Pseudoștiință, doctrină sau sistem de credințe străvechi care susține că există o relație de cauzalitate ori de corespondență simbolică între pozițiile și mișcările corpurilor cerești și destinele, personalitatea sau evenimentele din viața oamenilor. Deși istoric a fost strâns legată de astronomie, în epoca modernă este complet delimitată de știință, funcționând ca o practică divinatorie bazată pe interpretarea zodiilor și a hărților natale.