#atas

• aliagiu — Formă veche, arhaică, regională sau coruptă fonetic pentru aliaj; produs metalic obținut prin topirea laolaltă a două sau mai multor metale ori a unui metal cu metaloizi. În vechile inventare comerciale, catastife vamale sau scrieri tehnice din secolele trecute, termenul era utilizat sporadic pentru a înregistra compoziția clopotelor, a armelor sau a podoabelor turnate, înainte de stabilirea definitivă a neologismului modern.
• alipi — A uni sau a se uni strâns prin intermediul unei substanțe adezive, prin presare, sudare ori prin coasere; a adăuga un element structural la un ansamblu deja existent pentru a forma un tot unitar. În sens figurat sau social, se referă la acțiunea unei persoane de a se alătura unui grup, de a adera intim la o cauză, la o idee sau de a dezvolta un atașament afectiv profund față de cineva.
• amoar — Variantă fonetică populară sau alterare arhaică a substantivului 'moar' (țesătură fină din mătase sau lână, presată în modele ondulate care reflectă lumina sub formă de ape). Termenul este întâlnit sporadic în inventarele vechi de mărfuri sau în textele de epocă, descriind materiale textile de lux folosite pentru confecționarea veșmintelor boierești.
• anaclitic — Care se bazează pe sprijinul, protecția sau prezența unei alte persoane; în psihanaliză, descrie alegerea unui obiect libidinal sau de atașament modelat după figurile parentale care au asigurat hrănirea și protecția în copilărie. În sens clinic mai larg, termenul se referă la starea de dependență emoțională profundă, a cărei privare bruscă la sugari sau copii mici poate conduce la depresie anaclitică, manifestată structural prin apatie, retragere socială și regres în dezvoltare.
• anatas — Formă minerală naturală și polimorfă a dioxidului de titan (TiO2), cristalizată în sistemul tetragonal. Cunoscut și sub denumirea istorică de octaedrit, anatasul se găsește de obicei sub formă de cristale izolate, ascuțite, de culoare indigo închis, brună, galbenă sau neagră, cu un luciu adamantin pronunțat. Acesta se transformă ireversibil în rutil la temperaturi înalte și este studiat intens în știința materialelor datorită proprietăților sale fotocatalitice și semiconductoare.
• anatază — Formă minerală naturală a dioxidului de titan (TiO2), cristalizată în sistemul tetragonal, fiind un polimorf stabil la temperaturi joase alături de rutil și brookit. Se prezintă de obicei sub formă de cristale izolate, adesea octaedrice sau bipiramidale, având nuanțe de la brun-gălbui până la indigo închis și negru, cu un luciu adamantin pronunțat. Acest mineral este intens studiat în ingineria materialelor pentru proprietățile sale avansate de semiconductor, fiind utilizat în celule fotovoltaice și aplicații fotocatalitice.
• anatefter — Termen istoric, arhaic și rar ce desemnează un registru oficial, o condică mare, un registru de evidență financiară sau un catastif administrativ. Folosit în trecut, în special în perioada de influență otomană în Țările Române, cuvântul desemna cartea de căpetenie în care autoritățile sau comercianții își consemnau taxele, dările, inventarele sau tranzacțiile de mărfuri importante.
• Andijan — Oraș de importanță majoră și centru administrativ al regiunii omonime din estul Republicii Uzbekistan, localizat în sud-estul Văii Fergana. Fondat în antichitate pe ruta istorică a Drumului Mătăsii, orașul este renumit ca locul de naștere al împăratului Babur (fondatorul Imperiului Mogul) și reprezintă un nod economic strategic industrial, axat pe industria auto, electronică și prelucrarea bumbacului.
• anexa — A adăuga, a alătura sau a atașa un document secundar ori o notă explicativă la un act principal; de asemenea, a încorpora un teritoriu, o țară ori o proprietate străină în granițele unui stat suveran, adesea prin forță sau fără consimțământul prealabil. Ca substantiv, reprezintă documentul, clădirea ori elementul structural dependent alăturat unui ansamblu central.
• anexare — Acțiunea de a anexa și rezultatul ei; atașarea sau alăturarea unui document secundar la un act principal ori, în context geopolitic, încorporarea forțată, unilaterală și fără consimțământ a unui teritoriu străin în granițele unui stat suveran. Acest fenomen structural modifică statutul juridic și administrativ al entității asimilate, fiind adesea un subiect de dispută în dreptul internațional.
• anexat — Care a fost supus procesului de anexare; document, act ori teritoriu care a fost atașat, alăturat sau încorporat în mod oficial într-un ansamblu principal structural. În sens administrativ, descrie starea unui element secundar dependent ce completează sau extinde funcționalitatea unei entități suverane.
• apocaliptic — Care aparține Apocalipsei, privitor la sfârșitul lumii sau la mari catastrofe planetare; care prevestește ori înfățișează distrugeri masive, groază, haos și colaps sistemic. Într-un sens figurat, termenul descrie o atmosferă sumbră, deznădăjduită sau un discurs alarmist de o gravitate extremă, capabil să provoace panică colectivă.
• apocatastază — Doctrină teologică și eschatologică, atribuită inițial lui Origene, care susține restabilirea finală și universală a tuturor creaturilor conștiente în starea inițială de perfecțiune divină; reconcilierea finală a lumii cu Dumnezeu, implicând salvarea finală a tuturor oamenilor și chiar a demonilor, respingând ideea damnării veșnice. În sens filozofic general, reprezintă revenirea periodică a cosmosului la starea sa primordială pură.
• arhontologiu — Formă arhaică pentru o condică, registru sau catalog oficial în care erau înscrise, în ordine cronologică, numele boierilor, titlurile acordate și funcțiile administrative deținute de aceștia la curte.
• aricor — Formă arhaică, rară sau regională întâlnită în vechi documente administrative ori comerciale din spațiul balcanic pentru a desemna un inspector, un vătășel sau un perceptor de rang inferior însărcinat cu strângerea dărilor specifice dintr-o comunitate rurală; în sens tehnic arhaic, putea face referire la un dispozitiv rudimentar folosit în prelucrarea firelor textile.
• Armagedon — Variantă ortografică simplificată, adaptată normelor fonetice curente ale limbii române, a cuvântului 'Armageddon'; indică același concept teologic al bătăliei finale din timpurile apocalipsei sau, în sens larg, o catastrofă inevitabilă de proporții colosale care amenință existența unei comunități ori a întregii planete.
• ataș — Dispozitiv sau vehicul secundar lateral, cu o singură roată, conceput pentru a fi atașat mecanic de tulpina laterală a unei motociclete, având scopul de a transporta un pasager suplimentar sau mărfuri. În sens administrativ sau tehnic , reprezintă o piesă adăugată, un document anexat ori un accesoriu structural montat pe o mașinărie pentru a-i extinde funcționalitatea primară.
• atașa — A fixa, a lega sau a uni un obiect de altul pentru a forma un ansamblu; a anexa un document, o imagine sau un fișier la un mesaj electronic ori la un dosar oficial. Ca verb reflexiv ('a se atașa'), exprimă dezvoltarea unui sentiment profund de afecțiune, dragoste, loialitate sau devotament statornic față de o persoană, un animal sau un loc.
• atașabil — Care poate fi atașat, montat, fixat sau cuplat cu ușurință la un obiect principal, la o mașină, la un aparat sau la un ansamblu tehnic major. În sens structural sau conceptual, termenul descrie un element modular, un accesoriu sau o componentă auxiliară proiectată special pentru a extinde funcționalitatea unui sistem de bază fără a-i altera permanent structura nativă.
• atașament — Legătură afectivă puternică, durabilă și profundă care se stabilește între două persoane (cum ar fi cea dintre copil și părinte) sau devotament profund față de o cauză, o idee ori un grup. În informatică, termenul desemnează un fișier electronic anexat unui mesaj de poștă electronică (e-mail), iar în inginerie reprezintă un dispozitiv auxiliar sau o piesă accesorie montată pe o mașină pentru a executa o operație specifică.