#atena

• Atenagora — Numele unui filosof creștin din secolul al II-lea d.Hr. (Atenagora Atenianul), apologet de seamă al Bisericii timpurii, cunoscut pentru aplicarea conceptelor platonice în teologia creștină și pentru scrierile sale adresate împăraților romani în apărarea comunității creștine. În istoria modernă, numele evocă și personalitatea Patriarhului Ecumenic Atenagora I, promotor de seamă al ecumenismului și al dialogului interconfesional din secolul al XX-lea.
• atenansă — Termen extrem de rar, utilizat istoric sau în traduceri vechi ca variantă alternativă sau derivat stilistic pentru locuitorii din Atena sau pentru elementele specifice culturii ateniene. În sens larg, poate descrie o legătură strânsă, o apartenență sau o influență directă exercitată de mediul social, politic și filosofic al vechii cetăți a Atenei asupra altor regiuni.
• atenanse — Forma de plural a cuvântului atenansă; termen rar sau arhaic folosit pentru a desemna mai multe femei native sau stabilite în Atena ori obiecte și elemente culturale asociate cu fosta mare cetate elenă. În lucrările literare vechi, cuvântul descrie totalitatea influențelor, obiceiurilor sau operelor artistice ce își au originea ori filiația spirituală în mediul atenian.
• atenanță — O adaptare rară a termenului franțuzesc 'attenance', semnificând o legătură strânsă, o conexiune logică, o dependență juridică, o continuitate teritorială sau o apartenență structurală a unui element secundar față de un corp principal. În context juridic vechi sau administrativ, termenul descria bunurile sau dependințele imobiliare care țineau direct de o proprietate mai mare sau de un domeniu feudal.
• atenian — Persoană care s-a născut sau care locuiește în Atena, capitala Greciei; ca adjectiv, descrie tot ceea ce aparține acestui oraș, populației sale, istoriei sau culturii sale glorioase din antichitate. În limbajul cultural, termenul evocă idealul echilibrului dintre minte și corp, democrația clasică, filosofia platonică și rafinamentul artistic specific regiunii Attica.
• Athena — În mitologia greacă, una dintre cele mai importante divinități olimpice, zeița înțelepciunii, a strategiei militare, a artelor, a meșteșugurilor și a războiului drept. Născută direct din capul lui Zeus, ea este patroana spirituală a orașului Atena și simbolul universal al rațiunii, civilizației, justiției și ordinii democratice clasice. În arta clasică, este reprezentată purtând coif, scut (egida) și lance, fiind însoțită adesea de o bufniță, simbolul cunoașterii profunde.
• Attalos — Numele purtat de mai mulți regi celebri ai dinastiei Atalide care au guvernat regatul elenistic al Pergamonului în Asia Mică, cel mai cunoscut fiind Attalos al II-lea (fondatorul orașului Antalya) și Attalos al III-lea, care a lăsat testamentar regatul său Republicii Romane. În arheologie, numele este strâns legat de Stoa lui Attalos, o structură monumentală reconstruită în Agora Atenei.
• attică — Formă grafică variantă pentru 'Atica' sau formă adjectivală la feminin care se referă la regiunea istorică a Atenei antice ori la manifestările sale culturale și lingvistice. În filologie, reprezintă dialectul grec vechi (limba attică) în care au fost redactate capodoperele literaturii clasice; în arhitectură, definește o structură superioară de fațadă sau o bază de coloană specifică (baza attică).
• atticesc — Formă adjectivală românească veche sau arhaizantă (variantă pentru 'atic') utilizată pentru a descrie ceva ce aparține Aticei, Atenei antice sau culturii elene clasice. În textele filologice sau traducerile istorice din secolele trecute, califica stilul literar, dialectul ori spiritul cultural caracterizat prin sobrietate, rafinament artistic și echilibru structural.