#baies

• băeșag — Termen istoric și arhaic ce desemna activitatea, meseria sau statutul de băeș (miner, aurar sau lucrător în exploatările miniere din Evul Mediu românesc); birul sau obligația fiscală plătită de mineri către domnie. În sens extins, cuvântul făcea referire la comunitatea sau breslele de mineri organizate pe teritoriul Transilvaniei sau al Țărilor Române.
• băiaș — Muncitor minier din trecut care lucra la extragerea sau spălarea minereurilor prețioase; miner, aurar. În sens etnografic, termenul desemnează un membru al unei comunități tradiționale de meșteșugari (cunoscuți și ca rudari sau lingurari) care se ocupau istoric cu cioplirea obiectelor din lemn ori cu spălarea aurului din aluviuni.
• băieș — Muncitor tradițional care lucra într-o mină, în special în exploatările arhaice de aur, argint sau sare din regiunile montane; miner. De asemenea, termenul desemnează din punct de vedere etnic și socio-istoric un membru al unei comunități specifice de mineri (băieși), cunoscuți istoric pentru prelucrarea artistică a lemnului și pentru conservarea unor graiuri arhaice unice.
• băieșag — Ocupația, meșteșugul sau munca specifică a băieșilor (minerii arhaici care exploatau aurul, argintul sau sarea în regiunile montane); minerit tradițional. În sens extins, termenul desemnează starea, condiția socială sau totalitatea normelor și tradițiilor care guvernau comunitățile vechi de mineri din zonele istorice ale Transilvaniei.
• băieșancă — Femeie care face parte din comunitatea tradițională a băieșilor sau soție a unui miner care lucrează într-o exploatare arhaică (baie). De asemenea, termenul poate desemna o femeie originară dintr-o localitate al cărei nume este legat istoric de minerit (cum ar fi Baia) sau o meșteră populară renumită pentru tehnica specifică de finisare și decorare a obiectelor din lemn realizate în familie.
• băieșesc — Care aparține băieșilor (minerii arhaici din regiunile montane), privitor la aceștia sau specific comunităților și exploatărilor miniere tradiționale de aur și sare; mineresc (în sens istoric). În sens etnografic, termenul descrie stilul arhitectural, portul popular, uneltele sau obiceiurile unice dezvoltate în interiorul acestor așezări istorice izolate din spațiul transilvănean.
• băieșește — În felul băieșilor, conform obiceiurilor, portului, graiului sau tradițiilor specifice minerilor arhaici din exploatările montane. În sens lingvistic, advebul se referă la modalitatea caracteristică de a vorbi sau de a acționa a membrilor din aceste comunități izolate, reflectând un stil de viață marcat de rigorile muncii din subteran și solidaritatea de breaslă.
• băieși — A lucra ca băieș sau miner în exploatările arhaice subterane; a extrage minereuri prețioase (aur, argint) sau sare prin metode tradiționale, manuale. În sens extins, termenul poate descrie acțiunea de a cioli, a prelucra manual lemnul sau a confecționa albii și unelte gospodărești specifice, îndeletnicire conexă des întâlnită în satele istorice de mineri.
• băieșime — Masa totală sau colectivitatea băieșilor; comunitatea formată din minerii arhaici, lucrătorii din băile de aur ori de sare și familiile acestora dintr-o anumită regiune montană. În sens socio-istoric, termenul descrie clasa sau pătura socială a celor care trăiau exclusiv de pe urma exploatării miniere artizanale și a meșteșugurilor colaterale în satele vechi din Transilvania.
• băieșire — Acțiunea de a băieși și rezultatul ei; procesul sau munca efectivă desfășurată de minerii arhaici în exploatarea subterană a zăcămintelor de aur, argint sau sare. În sens extins, termenul poate face referire și la activitatea conexă de prelucrare manuală a lemnului (cioplirea albiilor și uneltelor miniere) realizată în cadrul comunităților istorice din Transilvania.
• băieșit — Care a fost extras dintr-o mină sau dintr-o exploatare tradițională (baie); minereu extras sau prelucrat de băieși. În sens etnografic, termenul se aplică și lemnului cioplit sau uneltelor finite realizate manual în gospodăriile miniere istorice din regiunile montane, purtând amprenta tehnicilor arhaice de execuție.
• băieșiță — Termen regional diminutival utilizat pentru a desemna o fată tânără sau o copilă care aparține comunității tradiționale a băieșilor (minerii arhaici de aur și sare). Într-un sens etno-cultural mai restrâns, cuvântul poate face referire la o fetiță care deprinde de mică meșteșugul prelucrării artistice a lemnului sau care asistă la ritualurile și cântecele specifice din vetrele folclorice miniere.
• băiestar — Termen regional rar folosit pentru a desemna un grup, o ceată sau o adunare de băieți tineri, flăcăi ori ucenici dintr-o comunitate rurală sau dintr-un atelier meșteșugăresc. În sens sociologic vechi, cuvântul descrie colectivitatea tinerilor necăsătoriți care participau împreună la organizarea sărbătorilor tradiționale, a muncilor agricole sezoniere sau a ritualurilor de inițiere specifice satului.
• băiestru — Termen arhaic și regional rar utilizat pentru a descrie un băiat aflat în pragul adolescenței, un flăcău neinițiat sau un tânăr ucenic de la țară; băiețandru. În sens cultural și lingvistic vechi, cuvântul poartă o nuanță subtilă ce face referire la o stare de tranziție biologică și socială, fiind folosit uneori și ca adjectiv pentru a indica trăsături specifice comportamentului copilăresc, necopt sau impulsiv al tinerilor din vechile comunități rurale.
• Băieșu — Nume de familie românesc derivat istoric din apelativul 'băieș' (miner arhaic) sau folosit ca toponim pentru a indica o așezare ori un curs de apă legat de exploatările miniere vechi. În conștiința culturală românească, numele este puternic asociat cu scriitorul, dramaturgul și jurnalistul Radu Băieșu, renumit pentru proza sa satirică, ironia fină și crearea unor personaje memorabile ce reflectă moravurile societății contemporane.
• baior — O denumire regională rară folosită în trecut în comunitățile miniere sau meșteșugărești pentru a desemna un lucrător care se ocupa cu spălarea minereurilor, extragerea metalelor prețioase din aluviuni sau un ucenic la cuptoarele de topit; miner specializat. Termenul a supraviețuit izolat în Transilvania, fiind o adaptare fonetică locală legată de breslele metalurgice medievale.
• baioș — Variantă fonetică regională întâlnită în graiurile din vestul și nord-vestul țării pentru cuvântul 'băieș' (miner care lucrează într-o baie sau mină, ori spălător de aur). De asemenea, termenul descrie istoric un membru al unei comunități tradiționale de meșteșugari ai lemnului (băieși/rudari) care se ocupau cu cioplirea lingurilor, albiilor și a altor vase de uz casnic.