#balet

• adagio — Termen muzical care indică un tempo rar, lent și solemn, situat între largo și andante; de asemenea, desemnează o piesă sau o parte dintr-o compoziție scrisă în acest ritm ori o suită de mișcări lente executate în baletul clasic. Această mișcare structurală pune accent pe expresivitate, control muscular impecabil și fluiditatea liniilor melodice.
• arabesc — Ca adjectiv, descrie elemente culturale, artistice sau lingvistice specifice arabilor ori lumii islamice; ca substantiv, reprezintă un ornament liniar complex format din linii împletite, motive florale și geometrice specifice artei musulmane, ori o poziție de bază în baletul clasic în care corpul se sprijină pe un singur picior, celălalt fiind întins în spate.
• arabescuri — Forma de plural a substantivului 'arabesc'; reprezintă o succesiune sau un ansamblu de ornamente complicate, formate din linii întretăiate, curbe sinuoase, motive florale sau geometrice întlânite în arta islamică, sau figurile și mișcările succesive executate de balerini conform coregrafiilor clasice.
• arbalestră — Formă arhaică sau neologism istoric (împrumutat din filieră occidentală) pentru 'arbaletă'; armă medievală de foc indirect formată dintr-un arc puternic montat transversal pe un pat de lemn, prevăzută cu un mecanism de declanșare (trăgaci) pentru lansarea de săgeți scurte, proiectile de metal sau pietre. Era recunoscută pentru forța mare de străpungere a armurilor în asediile din Evul Mediu.
• arbaletă — Armă albă defensivă și ofensivă apărută în Antichitate și dezvoltată intens în Evul Mediu, compusă dintr-un arc puternic (de oțel, lemn sau corn) montat transversal pe un pat de lemn asemănător cu cel al unei puști; este prevăzută cu un dispozitiv de întindere a corzii și cu un mecanism de declanșare pentru lansarea proiectilelor (săgeți scurte, buloane sau bile). În epoca modernă, este utilizată ca echipament sportiv de precizie sau în cadrul unor unități militare speciale pentru operațiuni silențioase.
• arbaletrier — Ostaș pedestru sau călare din armatele medievale înarmat cu o arbaletă, specializat în tragerea la țintă de la distanță și în autoapărarea tactică din spatele unor scuturi mari (pavize). În secolele al XIV-lea și al XV-lea, unitățile de arbaletrieri (cum erau cei genovezi) formau corpuri de mercenari de elită, extrem de căutați de monarhii europeni pentru eficiența lor în asedii.
• arcubalistă — Mașină de război antică și medievală timpurie, reprezentând o variantă masivă de balistă sau o arbaletă grea montată pe un afet de lemn, folosită structural pentru lansarea de săgeți mari, lănci sau proiectile de piatră. Acest dispozitiv mecanic utiliza elasticitatea unui arc compus din straturi de lemn, corn și tendoane, tensionat cu ajutorul unui troliu, combinând precizia unei arbalete cu puterea de distrugere a unei piese de artilerie neurobalistice.
• arcubalistar — Militar sau oștean medieval specializat în mânuirea, întreținerea și tragerea cu o arcubalistă (arbaletă grea de asediu sau de fortificație). În context structural și tactic, arcubalistarul deținea un rol critic în defensiva cetăților, fiind responsabil de calibrarea mecanică a sistemelor de tensionare cu troliu sau scripeți pentru a lansa proiectile masive cu o forță de impact devastatoare asupra liniilor inamice.
• Armbruster — Nume propriu de familie de origine germanică purtat de diverse personalități istorice și contemporane, printre care istoricul Adolf Armbruster, cunoscut pentru studiile sale structurale valoroase despre romanitatea românilor. Etimologic, numele reflectă o veche îndeletnicire medievală, desemnând meșterul specialist în fabricarea sau repararea arbaletelor.
• Asafiev — Numele de familie al renumitului muzicolog, compozitor și critic muzical rus Boris Vladimirovici Asafiev (1884–1949), o personalitate marcantă a culturii muzicale sovietice; este faimos pentru dezvoltarea teoriei intonației în muzică și pentru compunerea unor balete de succes precum 'Flăcările Parisului' și 'Fântâna din Bahcisarai'.