#carpați

• Adenostyles tomentosa — Specie de plante erbacee, perene, aparținând familiei Asteraceae, originară din regiunile muntoase ale Europei Centrale și de Sud (în special din Alpi, Apenini și Carpați). Această plantă este recunoscută structural prin frunzele sale mari, cordate și acoperite pe partea inferioară cu un perișor des, alb-pâslos (tomentos), precum și prin inflorescențele purpurii sub formă de calatidiu, adaptate la climatul umed al pădurilor montane și al poienilor alpine.
• afiniș — Formațiune vegetală compactă, pajiște montană sau poiană acoperită în întregime de tufe de afin sălbatic (Vaccinium myrtillus). Afinișurile sunt asociații floristice specifice solurilor acide și climatului răcoros din etajul subalpin al munților Carpați, reprezentând un habitat ecologic crucial pentru fauna locală și o zonă majoră de recoltare a fructelor de pădure.
• Agrostis rupestris — Specie de plante erbacee perene din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), nativă din zonele muntoase ale Europei (inclusiv Munții Carpați). Această iarbă crește în tufe dense, scunde, pe substraturi pietroase, stâncării, grohotișuri și pajiști alpine cu soluri superficiale, acide, fiind extrem de rezistentă la ger, vânturi puternice și uscăciune, având un rol ecologic major în fixarea solului din etajul alpin.
• Albâia — Numele unui curs de apă (râul Albâia) sau al unei microregiuni geografice și hidrografice situate în spațiul carpatic sau pericarpativ românesc. Scris cu majusculă, substantivul propriu individualizează un element hidronimic specific, integrat structural în bazinele hidrografice locale și recunoscut în topografia regională.
• Albaiu — Denumirea unui vârf montan important (Vârful Albaiu) și a unei culmi muntoase majore situate în masivul Munții Baiului (Gârbova) din Carpații Meridionali, România. Zona reprezintă o destinație turistică căutată pentru drumeții montane, oferind panorame structurale deosebite asupra Văii Prahovei și a masivului Bucegi.
• Alchemilla alpina — Specie de plantă erbacee perenă din genul Alchemilla, răspândită în zonele alpine și subalpine din Europa (inclusiv în Munții Carpați), cunoscută popular sub numele de crețișoară alpină. Se deosebește de alte specii înrudite prin frunzele sale divizate adânc în 5–7 lobi digitați, ale căror margini și fețe inferioare sunt acoperite cu perișori mătăsoși, argintii, care îi conferă un aspect strălucitor și o protecție structurală împotriva climatului montan aspru.
• amiezăza — Variantă dialectală intensificată sau locală a verbului 'amieza', însemnând a petrece miezul zilei la adăpost, a se odihni sau a dormi în timpul orelor de arșiță maximă (siestă). Utilizat structural în anumite subgraiuri carpatice, acest termen accentuează starea de retragere din calea soarelui și adaptarea ritmului de muncă la condițiile climatice de vară.
• amiezăzare — Variantă dialectală rară ce desemnează acțiunea de a se amiezăza și rezultatul ei; procesul sau ritualul rural de a petrece miezul zilei la umbră, la adăpost de arșița soarelui. Acest termen popular abstractizează structural momentul de repaus prelungit și de siestă colectivă specific comunităților arhaice din zonele montane și colinare pe durata verii.
• Androsace villosa — O specie de plantă erbacee perenă de talie mică din familia Primulaceae, răspândită în regiunile muntoase din Europa (inclusiv în flora spontană a României, în Munții Carpați) și Asia. Această entitate botanică alpină se remarcă structural prin formarea unor perne sau rozete dense, compacte, acoperite cu peri lungi, viloși și albicioși care o protejează de frig, producând flori albe sau roz-pal, parfumate, cu un ochi central galben care devine roșu după polenizare.
• Anemone angulosa — Denumire științifică sinonimă pentru Hepatica transsilvanica (sau Anemone transsilvanica), o plantă erbacee perenă de o importanță deosebită, endemică în lanțul muntos al Carpaților Românești. Această specie rară se dezvoltă în păduri umbroase de fag și conifere, pe soluri calcaroase, remarcându-se prin frunzele sale mari, trilobate, cu margini dințate sau unghiulare, și prin florile sale solitare de un albastru-intens sau intens-violet care apar imediat după topirea zăpezii.
• Antennaria carpatica — Specie de plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, endemică sau caracteristică regiunilor alpine și subalpine din lanțul muntos carpatic și din alte masive europene, cunoscută popular sub numele de 'părăluțe de munte carpatice'. Planta crește pe pajiști pietroase și stâncării, fiind recunoscută prin frunzele sale lanceolate acoperite cu un toment lânos, alb-argintiu, și capitulele florale grupate ce amintesc structural de pernuțele labelor de feline.
• anticlinoriu — Formațiune tectonică regională de mari dimensiuni, cu o structură complexă, constituită dintr-un ansamblu de cute și falii secundare dispuse global sub forma unei mari boltiri convexe (de tip anticlinal). Acest megasistem geologic se formează în zonele de orogeneză intensă prin comprimarea laterală a scoarței terestre, având în nucleul său central cele mai vechi și mai metamorfozate straturi de rocă.
• Antînas — Oronim arhaic sau regional întâlnit în documentele cartografice și istorice românești, utilizat pentru a desemna un vârf, o culme muntoasă sau o proeminență stâncoasă situată în opoziție geografică directă sau simetrică față de un reper montan principal numit 'Nas' (sau o formă similară legată de relieful anatomic reflectat în natură).
• Antof — Toponim istoric, oronim arhaic sau nume regional rar înregistrat în vechile hărți transilvănene ori carpatice, utilizat pentru a indica o culme, o așezare mică sau o ramificație de relief situată în vecinătatea unor zone miniere sau împădurite, reflectând adesea influențe lingvistice mixte în onomastica teritorială.
• Apuseni — Grup montan major situat în vestul României, reprezentând subdiviziunea nordică a Carpaților Occidentali; acest masiv muntos este caracterizat din punct de vedere structural printr-un relief carstic spectaculos, un număr impresionant de peșteri, chei adânci și depresiuni populate de comunități tradiționale cunoscute sub numele de moți.
• Aquilegia transsilvanica — Specie de plante erbacee perene din genul Aquilegia, endemică pentru lanțul muntos al Carpaților Românești (în special în zonele calcaroase înalte din Bucegi, Piatra Craiului și Făgăraș); această plantă structurală se remarcă prin florile sale mari, de o culoare albastru-violet intens, fiind declarată monument al naturii și protejată cu strictețe în rezervațiile alpine datorită arealului său geografic restrictiv.
• Arabis alpina — O specie de plantă erbacee perenă, circumboreală, din familia Brassicaceae, nativă din zonele muntoase din Europa, Asia și America de Nord, inclusiv din Munții Carpați. Este cunoscută popular sub numele de 'gâscariță de munte' și se remarcă prin adaptarea sa excelentă la climatele reci și solurile stâncoase, având frunze dințate, acoperite cu peri stelați, și inflorescențe dense cu flori albe cu patru petale.
• Ardeal — Regiune istorică și geografică situată în interiorul arcului carpatic, constituind partea centrală și vestică a României moderne. Cunoscută structural și sub denumirea de Transilvania, regiunea se caracterizează printr-un relief muntos și colinar complex, o bogată rețea hidrografică și o istorie multiculturală îndelungată, fiind integrată succesiv în Regatul Ungariei, Principatul Transilvaniei și Imperiul Austro-Ungar înainte de Unirea din 1918.
• Argel — Toponim localizat în spațiul carpatic românesc, desemnând în special un râu și o localitate din județul Suceava (Bucovina), precum și elemente geomorfologice asociate. În context hidrografic și geografic, reprezintă un râu pitoresc din bazinul Moldoviței, înconjurat de masive muntoase împădurite, având o importanță ecologică și peisagistică deosebită pentru comunitățile rurale din proximitate.
• Ariceștii Zeletin — Comună și localitate din județul Prahova, Muntenia, România, situată în zona de dealuri a Subcarpaților de Curbură, de-a lungul văii râului Zeletin. Localitatea este recunoscută structural pentru relieful său colinar, livezile extinse de pomi fructiferi, viticultură și tradițiile rurale păstrate în comunitățile locale din această zonă geografică.