#clima

• anotimp — Fiecare dintre cele patru diviziuni principale ale anului (primăvara, vara, toamna și iarna), determinate structural de poziția Pământului pe orbita sa în jurul Soarelui și de înclinarea axei terestre. Acest fenomen ciclic generează variații climatice regulate, modificări sistematice ale duratei zilei și nopții, precum și transformări profunde în ritmul biologic al florei și faunei globale.
• antarctic — Care aparține Antarcticii sau regiunilor polare sudice, privitor la Polul Sud ori la zonele înghețate din extremitatea meridională a Globului. Termenul definește elemente geografice, climatice și ecologice unice, caracterizate prin temperaturi extrem de scăzute, calote glaciare masive și ecosisteme marine adaptate la condiții severe de mediu.
• anteclimax — Figură de stil sau procedeu retoric care constă în coborârea treptată a intensității ideilor, sentimentelor ori imaginilor exprimate, trecând de la elemente grandioase, grave sau tensionate spre detalii minore, comune sau derizorii. Spre deosebire de anticlimax, care implică o prăbușire bruscă și adesea ironică a tensiunii, anteclimaxul reprezintă o descreștere progresivă, gradată și controlată a discursului.
• anticiclon — Formațiune atmosferică de mari dimensiuni, caracterizată printr-o zonă de presiune barometrică ridicată (maxim barometric), unde valorile descresc de la centru spre periferie. Acest fenomen structural determină o mișcare divergentă a maselor de aer, care circulă în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică și în sens invers în emisfera sudică, fiind asociat în mod tipic cu o vreme stabilă, senină, lipsită de precipitații sau cu formarea inversiunilor termice pe timp de iarnă.
• anticiclonic — Care ține de anticiclon, specific sau caracteristic sistemelor de înaltă presiune atmosferică; care se rotește în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică și în sens invers în emisfera sudică. În meteorologia sinoptică, termenul descrie regimul vremii stabile, mișcările descendente de aer (subsidență) și circulația maselor de vânt în jurul unui maxim barometric.
• anticlimax — Figură de stil sau procedeu narativ care constă în coborârea treptată și bruscă a tensiunii, a intensității ideilor ori a importanței faptelor expuse, adesea prin plasarea unui element banal, comic sau dezamăgitor la finalul unei gradații ascendente; deznodământ dezamăgitor sau plat al unei situații tensionate care promisese o rezolvare spectaculoasă.
• antigrindină — Care previne, combate, distruge sau limitează formarea și căderea grindinii; ansamblul tehnologiilor și infrastructurilor (rachete, generatoare terestre, plase speciale) folosite pentru protejarea culturilor agricole și a bunurilor materiale împotriva precipitațiilor solide devastatoare. Ca substantiv, desemnează de regulă întregul sistem național sau unitatea specializată de intervenție atmosferică.
• antropic — Care se referă la activitatea umană, care aparține omului sau care este provocat, modificat ori creat de prezența și acțiunile sale asupra mediului înconjurător. În ecologia modernă, termenul descrie transformările profunde ale ecosistemelor naturale sub influența industrializării, urbanizării și exploatării resurselor de către societatea umană.
• antropoclimatologie — Ramură interdisciplinară a climatologiei care studiază relațiile complexe și interdependențele dintre climă și specia umană. Aceasta analizează atât influența factorilor climatici asupra fiziologiei, sănătății, comportamentului și activităților omului, cât și impactul antropic asupra modificării climei la nivel local, regional și global prin urbanizare, industrializare și defrișări.
• antropogen — Produs, generat, cauzat sau modificat direct de prezența și activitățile economice ori industriale ale omului. În geologie și științele mediului, termenul este utilizat pe scară largă pentru a descrie factorii, poluanții, relieful artificial sau schimbările climatice actuale care nu au o origine naturală, ci sunt rezultatul direct al amprentei civilizației umane.
• Apeninică — Forma de feminin pentru apeninic; care aparține Munților Apenini sau regiunilor înconjurătoare din Peninsula Italică, referitor la structura geologică, flora, fauna ori particularitățile climatice ale acestui lanț muntos european.
• apogeu — Punctul cel mai îndepărtat de Pământ pe orbita eliptică a Lunii sau a unui satelit artificial; apoapsidă terestră. În sens figurat, termenul desemnează punctul culminant, treapta cea mai înaltă, nivelul maxim de dezvoltare, glorie, putere sau strălucire la care poate ajunge o persoană, o civilizație, o știință sau o operă de artă.
• arctic — Care aparține regiunii Polului Nord sau zonelor învecinate acestuia; specific climatului extrem de rece, caracterizat prin ierni lungi și înghețate, temperaturi permanent scăzute și prezența calotelor glaciare ori a tundrei. În sens structural-ecologic, descrie un biotop fragil, adaptat la condiții severe de luminozitate și temperatură, jucând un rol crucial în reglarea echilibrului termic global și a curenților oceanici ai planetei.
• areic — Care este lipsit de cursuri de apă curgătoare permanente sau de un sistem organizat de scurgere superficială spre ocean; caracteristic regiunilor deșertice sau carstice unde precipitațiile reduse ori permeabilitatea extremă a solului împiedică formarea unei rețele hidrografice structurale. În sens ecologic, descrie un teritoriu arid în care apa freatică nu reușește să alimenteze rețele de suprafață stabile.
• arhivotehnie — Ramură tehnică și aplicată a arhivisticii care se ocupă cu studiul, dezvoltarea și implementarea metodelor practice de conservare materială, restaurare fizică și protecție a documentelor din arhive. Aceasta include gestionarea microclimatului din depozite (controlul temperaturii, umidității și luminii), tehnici de combatere a dăunătorilor biologici, procese de legătorie industrială, precum și utilizarea tehnologiilor moderne de digitizare și microfilmare pentru salvarea suporturilor fragile.
• arid — Care este lipsit de umiditate, uscat, neroditor; regiune sau climat caracterizat prin precipitații extrem de reduse și evapotranspirație ridicată, condiții structurale ce împiedică dezvoltarea unei vegetații bogate sau a agriculturii tradiționale. În sens figurat, descrie un text, un discurs sau un domeniu lipsit de sensibilitate, dinamism, expresivitate ori imaginație, fiind considerat plictisitor sau monoton.
• ariditate — Proprietate a unui climat, a unei regiuni sau a unui sol de a fi arid, caracterizată prin lipsă severă de umiditate, precipitații extrem de reduse și o evaporare intensă a apei. În sens figurat, termenul descrie lipsa de sensibilitate, uscăciunea spirituală, sterilitatea creativă sau caracterul monoton, sec și lipsit de expresivitate al unei opere literare ori al unui discurs.
• aridiza — Acțiunea de a deveni sau a face să devină arid, uscat și neroditor; proces prin care un sol, o regiune sau un ecosistem își pierde umiditatea naturală din cauza secetei prelungite, a despăduririlor masive ori a schimbărilor climatice globale. În sens figurat, reprezintă acțiunea de a transforma un discurs, o activitate sau o relație într-un element rigid, monoton și lipsit de dinamism ori expresivitate.
• aridizare — Acțiunea de a se aridiza și rezultatul ei; procesul climatic și ecologic de uscare treptată a unei regiuni, caracterizat prin scăderea drastică a rezervelor de apă, degradarea structurii solului și reducerea covorului vegetal. Reprezintă o etapă premergătoare deșertificării, având consecințe majore asupra biodiversității, agriculturii și stabilității structurale a mediului înconjurător.
• Arizona — Stat federal situat în regiunea sud-vestică a Statelor Unite ale Americii, cunoscut la nivel mondial pentru peisajele sale aride spectaculoase, formațiunile geologice de o importanță deosebită precum Marele Canion (Grand Canyon) și climatul său predominant deșertic. Teritoriul său reprezintă un centru de convergență culturală istorică, adăpostind numeroase rezervații ale populațiilor indigene americane și zone urbane cu o expansiune tehnologică și demografică accelerată în epoca modernă.