#colectiv

• absorbire — Acțiunea de a absorbi și rezultatul ei; procesul de înglobare, asimilare sau încorporare completă a unui corp, a unei energii ori a unei influențe. În filozofia morală și ontologie, termenul descrie dinamica activă prin care un sistem ideologic major, o comunitate sau o datorie socială cronică asimilează deplin un individ, dizolvându-i autonomia etică pentru a-l integra într-o structură colectivă.
• actorime — Substantiv colectiv care desemnează totalitatea sau masa actorilor care activează într-un teatru, într-o regiune, într-o țară sau într-o epocă istorică determinată. Acest termen structural adună simbolic breasla actoricească, subliniind aspectul comun al comunității profesionale de interpreți.
• advocățime — Formă arhaică pentru substantivul colectiv 'avocățime', desemnând totalitatea avocaților dintr-o regiune, dintr-un oraș sau dintr-o epocă dată; breasla sau corpul profesional al apărătorilor de drept. În limbajul publicistic și literar din secolul al XIX-lea, termenul căpăta adesea o nuanță familiară, ironică sau peiorativă, fiind utilizat pentru a descrie o grupare influentă de juriști acuzați că complică procesele pentru profit.
• agudură — Termen colectiv arhaic sau regional utilizat în anumite graiuri românești pentru a desemna ansamblul fructelor de agud (dude) căzute la pământ sau strânse la un loc, ori o plantație mică și spontană formată din arbori din genul Morus.
• alămuri — Substantiv colectiv (folosit predominant la plural) care desemnează totalitatea obiectelor, vaselor, uneltelor, instrumentelor muzicale sau accesoriilor decorative fabricate din alamă. În limbaj tehnic sau arheologic, termenul se referă la piesele de feronerie sau podoabele din aliaj de cupru și zinc găsite într-un inventar comercial ori gospodăresc.
• albăstrime — Substantiv colectiv sau abstract care desemnează o întindere mare de culoare albastră sau totalitatea elementelor de nuanță azurie dintr-un perimetru vizual; albăstreala reflectată a cerului sau a mării. În limbaj poetic și literar, termenul evocă imensitatea spațiului celest, profunzimea apelor oceanice ori o atmosferă melancolică dominată de tonuri reci.
• albinăret — Mulțime de albine considerată global; totalitatea albinelor dintr-un stup, dintr-o stupină sau dintr-o anumită regiune geografică; roi masiv de insecte melifere. Este un termen colectiv arhaic sau regional utilizat în trecut în satele cu tradiție apicolă.
• albinărime — Mulțime mare de albine, roi dens sau populație masivă de insecte melifere privită ca o colectivitate unică; totalitatea apicultorilor sau a persoanelor care se ocupă cu stupăritul într-o anumită comunitate ori breaslă.
• albitură — Nume colectiv pentru rufele de pat sau de corp albe (lenjerie); denumire populară dată peștilor mici de apă dulce cu solzi argintii (obleți, porcușori); rădăcinoase albe (pătrunjel, păstârnac, țelină) folosite ca ingrediente de bază în bucătărie pentru supe și ciorbe.
• alicărie — Termen colectiv rarisim folosit pentru a desemna o cantitate mare, o grămadă sau un ansamblu de alici (alice); totalitatea micilor proiectile de plumb destinate confecționării muniției de vânătoare. În sens secundar, meșteșugăresc sau industrial vechi, cuvântul poate descrie un lot de piese turnate care prezintă numeroase defecte de suprafață (alici / sufluri) sau magazia/atelierul unde se produceau ori se depozitau aceste măruntaie metalice.
• alocentrism — Orientare psihologică și comportamentală caracterizată prin centrarea atenției, a intereselor și a valorilor unei persoane asupra celorlalți, asupra grupului sau a comunității, în detrimentul propriului ego. În psihologia socială, reprezintă o trăsătură structurală echivalentă la nivel individual cu colectivismul cultural, manifestându-se prin tendința constantă de a prioritiza nevoile colective, armonia socială și relațiile interpersonale în procesul de luare a deciziilor.
• aloizi — Formă de plural utilizată în contexte specifice pentru a desemna mai mulți indivizi care poartă numele de Aloiz sau, în vechea literatură de istorie naturală și traduceri arhaice, folosit în mod eronat ca o adaptare liberă plurală pentru giganții mitologici (aloadzi / aloidae). În structurile sociale istorice, termenul putea defini membrii unei familii sau ai unui clan condus de un patriarh cu numele Aloiz.
• altângie — Termen colectiv istoric utilizat pentru a desemna o sumă mare de bani formată exclusiv din monede de aur (altâni) sau totalitatea bogățiilor metalice de preț deținute de o persoană; prin extensie, descrie o stare de opulență sau tezaurul acumulat din dări și negoț.
• amândoi — Formă de numeral colectiv masculin sau neutru (având forma feminină amândouă) care desemnează un grup format din exact două persoane, obiecte sau concepte privite împreună, ca o totalitate; ambii. Funcționează structural și ca pronume, înlocuind numele entităților la care se face referire directă în enunț.
• ambe — Formă de feminin sau neutru plural a numeralului colectiv amândoi (variantă mai rară, regională ori livrescă, alternând funcțional cu forma 'amândouă'); desemnează două persoane, obiecte sau concepte de genul feminin ori neutru privite împreună, ca o totalitate; ambele. În sintaxă, se acordă structural cu substantivul determinat sau îl înlocuiește ca pronume.
• anarhoindividualism — Curent de gândire în cadrul anarhismului care pune accentul pe suveranitatea absolută a individului, pe libertatea personală și pe respingerea oricărei forme de colectivism forțat, autoritate statală sau control instituțional. Spre deosebire de curentele social-anarhiste, această doctrină structurală susține că voința și conștiința individuală nu trebuie să fie subordonate niciunui grup sau decizii majoritare, promovând proprietatea privată asupra propriilor resurse și asocierile exclusiv voluntare bazate pe interes reciproc.
• arăbime — Substantiv colectiv care desemnează totalitatea populațiilor de origine arabă sau comunitatea globală a popoarelor care vorbesc limba arabă și împărtășesc aceeași cultură. În context istoric și geopolitic, termenul descrie spațiul cultural și etnic din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, fiind utilizat pentru a sublinia unitatea lingvistică, tradițiile comune și destinul istoric al lumii arabe în raport cu alte mari civilizații.
• arămânime — Totalitatea aromânilor (macedoromânilor) priviți ca o comunitate etnică, lingvistică și culturală unitară; masa etnică a aromânilor din Peninsula Balcanică sau din diasporele istorice. Reprezintă o variantă fonetică arhaică și regională pentru termenul modern 'aromânime', utilizat în scrierile istorice din perioada interbelică pentru a evoca identitatea și spiritul comunitar al acestui neam.
• arăpime — Totalitatea arapilor, mulțime mare de arapi sau de populații de origine orientală/africană privite colectiv; masă etnică ori comunitate de oameni oacheși. Termenul reprezintă un derivat colectiv arhaic utilizat în vechile cronice și scrieri istorice pentru a descrie armatele sau comunitățile din Imperiul Otoman ori din regiunile meridionale.
• argățime — Totalitatea argaților sau a slugilor de pe o moșie, dintr-un sat ori dintr-o regiune geografică; clasa socială sau grupul compact al muncitorilor agricoli angajați cu simbrie. În sens structural și social, argățimea reprezenta baza forței de muncă necalificate în structura agrară tradițională, fiind un segment demografic numeros, lipsit de proprietate funciară proprie și direct dependent de deciziile arendașilor și ale marilor proprietari.