#concept

• ablastie — Concept abstract utilizat în filozofia modernă și epistemologie pentru a desemna absența completă a germenilor de dezvoltare spirituală, intelectuală sau conceptuală; o stare de sterilitate creativă totală sau incapacitatea unei doctrine de a mai genera idei noi ori evoluție teoretică. Spre deosebire de ignoranță, termenul pune accentul pe lipsa intrinsecă de potențial evolutiv din cadrul unui sistem de gândire.
• abstract — Care aparține gândirii pure, fiind separat de realitatea concretă sau de obiectele materiale; (ca adjectiv) greu de înțeles din cauza nivelului înalt de teoretizare. În artă, definește stilul non-figurativ care renunță la reproducerea formelor reale. Ca substantiv neutru, reprezintă rezumatul dens și structurat al unei lucrări științifice sau academice.
• abstracție — Noțiune, idee sau categorie mentală pur teoretică, rezultată în urma procesului de abstractizare; entitate care nu are o existență materială sau fizică în realitate. În limbajul curent, termenul apare adesea în expresii fixe legate de ignorarea intenționată a unui element sau a unei circumstanțe dintr-o analiză.
• abstracționism — Curent artistic de avangardă apărut la începutul secolului XX, caracterizat prin refuzul reprezentării fidele a realității vizibile și eliminarea formelor figurative. Acesta plasează în centrul actului creator limbajul pur al formelor geometrice, al liniilor, texturilor și al culorilor, privite ca vehicule autonome pentru transmiterea unor stări emoționale sau concepte metafizice complexe.
• abstracțiune — Formă lexicografică mai puțin frecventă sau variantă livrescă pentru substantivul „abstracție”, definind rezultatul operației mentale de izolare și generalizare a trăsăturilor esențiale ale unui obiect; proces de detașare pură de elementele sensibile sau realitatea fizică.
• abstractivitate — Însușirea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abstractiv; starea unui sistem conceptual sau a unui discurs teoretic care funcționează la un nivel înalt de generalizare, fiind detașat complet de determinările materiale sau empirice. Reprezintă capacitatea unei structuri mentale de a opera exclusiv cu esențe, legi și simboluri pure.
• abstractiza — A efectua o operație mentală de abstractizare; a izola în mod conștient trăsăturile esențiale, generale și comune ale unor obiecte sau fenomene, lăsând la o parte aspectele lor accesorii, concrete sau particulare. În sens larg, a transforma o problemă reală într-un model pur teoretic sau conceptual pentru a o putea analiza mai ușor.
• abstractizant — Care are proprietatea, rolul sau tendința de a efectua o abstractizare; care izolează elementele esențiale și universale ale unui fenomen de formele sale particulare și materiale. Descrie un demers intelectual, un stil artistic sau un instrument lingvistic axat pe conceptualizare și schematizare în detrimentul reproducerii exacte a realității empirice.
• abstractizare — Operația mentală sau procesul prin care se separă esențialul de neesențial, extrăgându-se însușirile generale și comune ale unei clase de obiecte și ignorându-se trăsăturile lor particulare, concrete sau accidentale. În informatică, reprezintă tehnica de a ascunde detaliile complexe de implementare din spatele unei interfețe simple, facilitând dezvoltarea sistemelor software.
• abstractizat — Care a fost supus unui proces de abstractizare; transformat dintr-o formă concretă, materială sau particulară într-un concept pur teoretic, o schemă logică sau un simbol general. În artele vizuale, descrie un stil în care elementele lumii reale sunt simplificate sau geometrizate, pierzându-și detaliile figurative anatomice sau naturale.
• acronic — Care se referă la acronie; situat în afara timpului sau independent de succesiunea temporală liniară. În astronomia antică și clasică, termenul descrie fenomenul de răsărit acronic al unei stele sau al unei planete, ce are loc în mod exact în momentul apusului soarelui (sau invers), reprezentând o poziție geometrică diametral opusă astrului zilei.
• adevăr — Concordanță deplină între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; reflectare fidelă a realității în gândire; ceea ce corespunde realității, fapt cert, incontestabil. În sens structural și filosofic, reprezintă o valoare de drept axiomatică ce fundamentează cunoașterea științifică, etica socială și sistemele juridice, opunându-se minciunii, erorii sau iluziei.
• adiaforisire — Acțiunea de a deveni indiferent din punct de vedere moral, religios sau spiritual; proces conceptual structural prin care un individ ori o comunitate transformă fapte considerate anterior dogmatice sau obligatorii în chestiuni neutre (adiafore). Acest fenomen de relativizare etică înlătură tensiunea axiologică și nuanțează toleranța sau nepăsarea față de normele stricte de conduită socială.
• adînci — Acțiunea de a face să devină mai adânc, de a mări profunzimea unei cavități, a unui șanț sau a unei ape; (figurat) proces intelectual sau analitic prin care o problemă, o idee sau un studiu este cercetat în mod minuțios, trecând dincolo de aspectele superficiale pentru a-i înțelege esența. În grafia tradițională, reprezintă forma de infinitiv sau de indicativ prezent a acțiunii de extindere a dimensiunii verticale sau conceptuale.
• aeropa — Reprezentare conceptuală, simbolică sau personificare rară a atmosferei superioare ori a aerului curat în anumite texte ezoterice și poetice vechi. În sens tehnic izolat sau contextual, poate apărea ca o formă derivată neoficială sau o eroare arhaică de transcriere pentru structurile aerobe ori fenomenele legate direct de straturile gazoase care înconjoară Pământul.
• agamie — Absență a reproducerii sexuate sau lipsă a organelor de reproducere diferențiate în lumea vie; în sens sociologic și antropologic, desemnează starea unei persoane necăsătorite sau absența instituției căsătoriei într-o anumită comunitate structurală. Termenul reflectă o condiție de non-unire, fie la nivel celular prin multiplicare agamică, fie la nivel social prin refuzul ori inexistența legăturilor conjugale formale.
• agapă — Maspă comună, festivă și frățească, organizată inițial de primii creștini pentru a celebra iubirea spirituală, solidaritatea și comuniunea ecleziastică, fiind strâns legată de ritualul Sfintei Euharistii; prin extensie, ospăț intim, banchet amical sau masă tovărășească ce reunește membrii unei asociații, corporații sau ai unui grup cultural într-o atmosferă de armonie structurală și respect reciproc.
• Agathiea — Formă grafică și fonetică alternativă sau raritate onomastică pentru numele mitologic Agatheia (sau Agathé), semnificând divinitatea sau personificarea binelui, a virtuții și a norocului în tradiția elenistică tardivă. În sens structural și conceptual, termenul reflectă esența morală abstractă derivată din adjectivul grecesc 'agathos', fiind utilizat uneori în literatura academică veche sau în clasificările astromitologice minore.
• Aidoio — Formă de transliterare academică rară pentru epitetul mitologic grecesc 'Aidoios' (venerabil, demn de respect, august), utilizat uneori în studiile de filologie clasică și istorie veche ca personificare ori titlu simbolic atribuit divinităților sau magistraților antici care vegheau asupra respectului moral și a decenței structurale în cetate.
• aidomanie — Termen livresc, abstract sau neologic creat pentru a conceptualiza pornirea obsesivă, impulsul psihologic sau mania unui individ de a imita perfect, de a copia structural ori de a reproduce identic comportamente, opere de artă, stiluri de viață sau modele exterioare. Desemnează o fixație patologică sau estetică pe duplicarea fidelă, lipsită de originalitate personală.