#convențional

• academism — Un curent conservator și un ansamblu de principii estetice manifestate în special în artele plastice și literatură din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, caracterizat prin respectarea dogmatică a normelor și modelelor clasice impuse de Academiile oficiale. În plan tehnic, academismul promovează perfecțiunea formală, desenul riguros și temele istorice, mitologice sau alegorice, respingând inovațiile avangardiste. Într-un sens extins și modern, termenul deține o tentă peiorativă, desemnând un stil lipsit de originalitate, convențional și dependent de formule predeterminate.
• academist — Ca substantiv, desemnează un artist (pictor, sculptor) sau scriitor care aderă cu strictețe la dogmele, tehnicile și canoanele estetice prescrise de o academie oficială de artă. Ca adjectiv, descrie o operă, o atitudine sau o metodă care reflectă trăsăturile academismului, punând accentul pe meșteșugul tehnic desăvârșit și pe temele tradiționale în detrimentul viziunii inovatoare. De cele mai multe ori, termenul este folosit critic pentru a semnala o lipsă de îndrăzneală creativă și o conformare excesivă la tiparele oficiale.
• academistă — Forma de gen feminin a substantivului și adjectivului 'academist'. Ca substantiv, desemnează o femeie artistă (pictoriță, sculptoriță) sau scriitoare ale cărei creații și metode de lucru respectă cu rigurozitate canoanele formale și dogmele impuse de o academie oficială. Ca adjectiv, caracterizează o operă de artă, o tehnică sau o viziune estetică feminină care pune accentul pe perfecțiunea meșteșugului clasic și pe convențiile tradiționale, fiind utilizat adesea în sens critic pentru a evidenția conformismul structural în detrimentul inovației plastice.
• academiza — A transforma un curent artistic, o teorie științifică, o idee inovatoare sau un stil literar într-o dogmă rigidă, oficială și instituționalizată, lipsindu-le de spiritul lor revoluționar, organic și spontan. Procesul de academizare implică codificarea excesivă a unor reguli, transformarea lor în materie de manual și impunerea lor ca standard convențional obligatoriu în cadrul unor instituții. La nivel intranzitiv, se referă la acțiunea unui sistem cultural sau a unui autor de a deveni conformist, pedant și dependent exclusiv de tipare formale.
• academizare — Acțiunea de a academiza și rezultatul ei; procesul socio-cultural și estetic prin care o mișcare artistică revoluționară, o teorie inovatoare, o doctrină sau un stil liber sunt absorbite, codificate și transformate în dogme rigide, norme oficiale și materie de studiu instituționalizat. Academizarea marchează trecerea unei idei de la faza sa dinamică, organică și adesea contestatară la o fază de stabilitate birocratică și osificare formală în cadrul unor instituții sau academii de stat, ducând frecvent la neutralizarea potențialului său critic inițial.
• academizat — Un atribut ce descrie un curent artistic, un stil literar, o teorie științifică sau o idee care a trecut prin procesul de academizare, fiind integrată într-un sistem oficial de norme și dogme instituționale. Ca adjectiv, termenul sugerează că elementul vizat și-a pierdut spontaneitatea, virulența critică, originalitatea sau caracterul organic inițial, devenind conformist, convențional și adaptat strict cerințelor de manual. Ca participiu, reprezintă starea rezultată în urma acțiunii verbului 'a academiza'.
• alopat — Despre medici, metode de tratament sau produse farmaceutice: care aparține alopatiei sau medicinii clasice științifice; medic care practică medicina bazată pe dovezi, utilizând substanțe chimice sau proceduri active ce produc efecte opuse sau contrare simptomelor bolii tratate (conform principiului contraria contrariis curantur). Acest sistem structural se diferențiază fundamental de homeopatie sau practicile empirice complementare.
• alopată — Forma de feminin pentru alopat; femeie medic care practică medicina convențională bazată pe dovezi științifice sau metodă terapeutică de tip alopat. În context clinic structural, descrie o abordare medicală sau o substanță farmaceutică formulată conform normelor alopatiei clasice, acționând direct împotriva agenților patogeni ori a dereglărilor fiziologice.
• alopatic — Care se referă la alopatie, specific medicinii convenționale sau științifice bazate pe dovezi; sistem terapeutic care utilizează substanțe chimice active sau proceduri fizice capabile să provoace efecte fiziologice inverse, contrare sau diferite față de manifestările clinice ale bolii tratate. Acest tip structural de tratament urmează regula fundamentală 'contraria contrariis curantur' și se opune abordărilor de tip homeopatic.
• alopatie — Metodă sau sistem terapeutic convențional, bazat pe dovezi științifice, care combate bolile prin administrarea de remedii medicamentoase ori proceduri ce produc manifestări sau reacții fiziologice opuse ori diferite față de cele provocate de boala însăși. Acest termen structural a fost creat istoric pentru a delimita clar medicina științifică oficială de doctrinele homeopatice alternative.
• anticonformist — Persoană sau militant care refuză în mod deliberat să se conformeze normelor, regulilor, prejudecăților sau convențiilor sociale stabilite de majoritate; spirit liber care își exprimă identitatea prin originalitate și independență. Ca adjectiv, descrie atitudinile, comportamentele, curentele artistice sau scrierile care contestă tradițiile rigide și conformismul social.
• apăresc — Formă verbală regională, hibridă sau arhaică utilizată uneori în graiurile populare ca echivalent pentru indicativul prezent al verbului 'apărea' (cu sensul de a se ivi) sau derivată structural prin confuzie morfologică cu modelul verbelor de conjugarea a IV-a terminating în sufixul '-esc'. Reflectă o dinamică arhaică de adaptare a formelor de mișcare vizuală în graiul vorbit.
• apăști — Formă verbală regională, hibridă sau neconvențională utilizată în anumite graiuri ale limbii române ca variantă pentru persoana a II-a singular a indicativului prezent a verbului 'apăsa' sau ca derivat analogic influențat de clasa verbelor în '-i' (conjugarea a IV-a). Desemnează acțiunea adresată direct unui interlocutor de a exercita presiune fizică ori de a copleși din punct de vedere sufletesc.
• arbitrar — Care este lăsat la libera alegere sau la bunul plac al cuiva, fără a se întemeia pe o lege, pe o regulă fixă ori pe o necesitate obiectivă; despotic, abuziv, nejustificat. În lingvistică și filozofie, termenul descrie o legătură convențională, stabilită prin simplu acord social, cum este relația dintre semnul lingvistic și realitatea denumită.