#crestere

• antepreșcolar — Referitor la perioada de dezvoltare a copilului cuprinsă între vârsta de 1 an și 3 ani, etapă structurală premergătoare învățământului preșcolar clasic; persoană de vârstă fragedă aflată în acest stadiu evolutiv. În sens educațional și instituțional, termenul definește specificul activităților psihopedagogice, al creșelor și al programelor de îngrijire timpurie axate pe dezvoltarea autonomiei, a limbajului și a abilităților motorii primare.
• apicultoare — Persoană de sex feminin specializată în creșterea, îngrijirea și exploatarea coloniilor de albine; femeie care practică stupăritul ca profesie sau activitate recreativă, ocupându-se cu managementul stupilor și recoltarea produselor apicole (miere, ceară, polen, propolis).
• apofizită — Afecțiune inflamatorie sau degenerativă dureroasă a cartilajului de creștere localizat la nivelul unei apofize osoase, provocată de microtraumatisme repetate ori de tracțiunea excesivă exercitată de un tendon; osteocondroză apofizară. Apare frecvent în perioada de creștere rapidă la copii și adolescenți activi, exemple clasice fiind bolile Osgood-Schlatter la genunchi sau Sever la călcâi.
• Arenga obtusifolia — Specie de palmier de talie medie din familia Arecaceae, originară din pădurile tropicale de joasă altitudine din Malaezia, Sumatra și Java, cunoscută popular sub numele de palmierul de zahăr cu frunze obtuze. În sens structural-botanic, Arenga obtusifolia se distinge prin tulpini multiple (creștere cespitoasă), frunze penate rigide ale căror foliole prezintă un vârf retezat sau obtuz caracteristic, și o preferință ecologică pentru zonele umbrite și văile umede, formând tufe dense ce stabilizează solurile aluvionare.
• astacicultură — Ramură specializată a acvaculturii și a zootehniei care se ocupă cu studiul, reproducerea, creșterea dirijată și exploatarea comercială a racilor de apă dulce (crustacee din familia Astacidae); acest proces tehnologic include amenajarea de crescătorii artificiale, optimizarea calității apei, hrănirea controlată și selectarea ecologică a speciilor în vederea valorificării lor economice sau a repopulării bazinelor hidrografice naturale.
• autoînsămânțat — Care s-a dezvoltat, s-a semănat sau s-a propagat în mod spontan din semințele căzute direct din planta-mamă, fără nicio lucrare agricolă manuală sau mecanică efectuată de om. Termenul descrie atât plantele individuale răsărite în mod sălbatic în locuri neprevăzute, cât și terenurile sau culturile care au trecut printr-un proces complet și autonom de regenerare biologică.
• autoscoliotropic — Care se referă la sau prezintă autoscoliotropism; proprietate biologică tropistică a anumitor organe vegetale curbate sau tulpini de a tinde să se îndrepte, revenind autonom la o formă rectilinie prin mecanisme proprii de creștere celulară diferențiată, independent de influența directă a unor excitanți externi precum gravitația sau lumina.
• auxano — Element prim de compunere savantă (sufixoid sau prefixoid) provenit din limba greacă (auxanein / auxano), utilizat în vocabularul internațional și neologic pentru a forma cuvinte cu semnificația de creștere, mărire, dezvoltare progresivă sau stimulare biologică și tehnologică.
• auxanologie — Ramură interdisciplinară a biologiei și medicinii (în special a pediatriei și antropologiei) care se ocupă cu studiul științific complex al proceselor de creștere, dezvoltare fizică și maturizare a organismului uman sau al altor organisme vii, analizând atât factorii genetici, cât și pe cei de mediu ori endocrini.
• auxanometru — Instrument sau aparat de laborator utilizat pentru măsurarea precisă și urmărirea dinamică a ritmului de creștere în lungime a tulpinii sau a organelor unei plante, funcționând prin amplificarea mecanică, optică ori digitală a deplasărilor micrometrice ale țesuturilor vegetale în creștere.
• auxeză — Proces fiziologic de creștere în volum și dimensiune a celulelor vegetale sau animale, realizat prin extensie structurală și acumulare de apă ori substanțe citoplasmatice, fără ca acest fenomen să fie însoțit de diviziune celulară (mitoză).
• auxină — Substanță organică cu rol hormonal (fitohormon) secretată de țesuturile meristematice apicale ale plantelor, având proprietatea fundamentală de a stimula alungirea celulară, formarea rădăcinilor, dezvoltarea fructelor și orientarea tropicilor vegetale; acidul indolilacetic este cel mai răspândit reprezentant natural al acestei clase.
• auxo — Element prim de compunere savantă (prefixoid) provenit din limba greacă (auxein / auxo), utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma neologisme al căror sens este legat de creștere, mărire, stimulare, accelerare sau amplificare structurală.
• auxoautotrof — Organism (în special o tulpina bacteriană sau fungică) care este capabil să își sintetizeze singur toți factorii de creștere necesari metabolismului (vitamine, aminoacizi), neavând nevoie de suplimente organice în mediul de cultură; organism autotrof din punct de vedere al factorilor de dezvoltare tisulară.
• auxoblast — Lăstar sau ramură tânăra a unei plante (în special la gimnosperme sau arbori foioși) caracterizată printr-o creștere rapidă, viguroasă și nelimitată în lungime, având internoduri lungi și frunze normal dezvoltate; ramură lungă (spre deosebire de br those vegetale scurte sau microblaste).
• auxologic — Care aparține auxologiei sau auxanologiei, privitor la studiul științific al creșterii și dezvoltării organismului uman; specific evaluării și monitorizării parametrilor fizici și somatici ai copiilor și adolescenților de-a lungul etapelor de maturizare biologică.
• auxologie — Știință interdisciplinară care studiază procesele de creștere, dezvoltare somatică și maturizare fizică ale organismelor vii, în special ale ființei umane; domeniu legat strâns de pediatrie și endocrinologie, care analizează factorii genetici, neuroendocrini și de mediu ce influențează dinamica corporală de la naștere până la stadiul de adult.
• auxomerie — Tip structural sau variație biologică rară caracterizată prin diviziunea sau multiplicarea inegală a segmentelor cromozomiale ori a structurilor metamere, determinând o diferențiere macroscopică în ritmul de dezvoltare și mărire a organelor homoloage ale aceleiași plante sau organism viu.
• auxopatic — Care se referă la sau este caracterizat prin anomalii, tulburări ori disfuncții patologice ale procesului de creștere și dezvoltare fizică a organismului (cum ar fi nanismul sau gigantismul); privitor la modificările morbide ale auxologiei.
• auxopatie — Termen general utilizat în practica clinică pentru a desemna orice afecțiune, tulburare sau anomalie patologică a procesului de creștere și dezvoltare fizică a organismului uman, cauzată de factori genetici, endocrini, nutriționali ori de mediu.