#culori

• albiu — Care bate în alb, cu o nuanță albicioasă sau palidă; parțial decolorat; care prezintă reflexe deschise la culoare ce atenuează nuanța de bază. Este o variantă fonetică regională secundară pentru adjectivul alburiu.
• albui — Care bate ușor în alb, de o nuanță albicioasă, palidă sau ștearsă; care tinde spre culoarea albă fără a avea puritatea sau strălucirea sa completă. Este o variantă cromatică atenuată utilizată uneori în graiurile populare.
• albuiet — Care tinde ușor spre alb; cu o nuanță albicioasă, palidă sau decolorată; variantă cromatică atenuată folosită în graiurile locale pentru a descrie o pânză parțial curățată, un animal cu blană deschisă sau un ten lipsit de vivacitate.
• albuiu — Variantă fonetică regională pentru albui sau alburiu; care bate ușor în alb, având o nuanță lăptoasă, deschisă sau parțial opalescentă; utilizat în sate pentru a descrie lichide tulburi ori cerul acoperit de pâclă.
• albuleț — Care bate ușor în alb; de o nuanță albicioasă, palidă sau parțial decolorată; cu nuanțe deschise ce atenuează strălucirea culorii naturale de bază. Este o formă diminutivală cromatică utilizată uneori în limbajul popular sau poetic.
• alocroic — Care își schimbă culoarea sau prezintă nuanțe diferite în funcție de condițiile de iluminare, unghiul de privire ori factorii termici externi; termen utilizat structural pentru a descrie mineralele sau substanțele chimice ale căror proprietăți optice induc variații cromatice reversibile.
• alocromatism — Proprietate a unor minerale sau substanțe cristaline de a prezenta culori diverse din cauza prezenței unor impurități chimice fine, a unor incluziuni străine sau a unor defecte în rețeaua cristalină, și nu din cauza compoziției lor chimice de bază. În stare pură, aceste minerale sunt de regulă incolore sau albe, culoarea finală fiind determinată accidental de factori externi în timpul procesului de cristalizare.
• aluniu — Care are culoarea cojii de alună coaptă, prezentând o nuanță caldă de brun-gălbui sau maroniu deschis cu reflexe aurii; murg, castaniu. Termenul este utilizat cu precădere în descrierile literare sau în registrul artistic pentru a caracteriza nuanța ochilor, a părului ori a unor suprafețe lemnoase șlefuite.
• asorta — A potrivi, a combina sau a armoniza elemente diferite (piese de îmbrăcăminte, culori, obiecte de mobilier, gusturi) pe baza unor criterii de armonie structurală, cromatică ori stilistică; a pune laolaltă lucruri care se potrivesc perfect între ele, formând un ansamblu estetic unitar și plăcut privirii.
• asortabil — Care se poate asorta; element, obiect, articol de îmbrăcăminte sau culoare care prezintă caracteristici estetice ori cromatice compatibile cu un alt element, permițând realizarea unei combinații armonioase, plăcute ochiului și conforme cu normele de design sau modă.
• asortare — Acțiunea de a asorta și rezultatul ei; potrivire, combinare armonioasă sau alegere selectivă a unor obiecte, culori, materiale sau preparate culinare care se potrivesc din punct de vedere estetic, calitativ, cromatic sau gustativ pentru a alcătui un ansamblu unitar.