#ducat

• autodidacticist — Persoană care aderă la principiile autodidacticismului, care susține sau practică autoeducația ca metodă principală de instruire; teoretician al învățării independente.
• autodidaxie — Faptul de a se instrui singur; metodă de învățare și acumulare de cunoștințe prin efort propriu, studiu individual, lectură și cercetare personală, independent de structurile formale de învățământ sau de îndrumarea directă a unui cadru didactic.
• autodirija — A-și ghida sau a-și orienta singur acțiunile, comportamentul, procesul de învățare sau mișcarea într-un spațiu dat, fără intervenție, control ori coordonare din partea unei autorități exterioare sau a unui operator uman.
• autodirijare — Acțiunea de a se autodirija și rezultatul ei; proces prin care un individ își asumă controlul deplin asupra propriei educații și evoluții, sau proprietate tehnică a unui vehicul sau proiectil de a-și corecta traiectoria în mod autonom spre o țintă.
• autoeduca — A acționa în mod sistematic și conștient asupra propriei persoane pentru a-și forma sau îmbunătăți caracterul, comportamentul, cunoștințele și cultul valorilor morale; a se instrui și a se modela spiritual prin efort propriu și disciplină individuală, independent de influența directă a instituțiilor școlare formale.
• autoeducare — Acțiunea de a se autoeduca și rezultatul ei; proces voluntar, conștient și continuu prin care un individ își asumă controlul deplin asupra formării propriului caracter, asimilării de cunoștințe și optimizării propriilor comportamente sociale.
• autoeducat — Care s-a instruit, s-a format sau și-a îmbunătățit comportamentul și caracterul prin propriul efort conștient, fără a depinde în mod exclusiv de profesori ori de instituții de învățământ formale; persoană care a parcurs cu succes un proces autonom de autoformare.
• autoeducație — Educație pe care o realizează cineva prin propriile forțe; proces conștient, planificat și continuu de formare a personalității, de asimilare a valorilor culturale și de dobândire a unor competențe diverse prin studiu și efort individual, independent de instituțiile școlare formale.
• autoeducativ — Care servește la autoeducare sau stimulează procesul de învățare și formare individuală; activitate, material sau program conceput structural să sprijine dezvoltarea autonomă a competențelor fără asistența unui instructor.
• autoevalua — A-și analiza și a-și aprecia singur, în mod obiectiv și critic, propriile cunoștințe, competențe, acțiuni, performanțe profesionale sau stări emoționale, conform unor standarde, grile ori criterii predefinite.
• autoevaluare — Acțiunea de a se autoevalua și rezultatul ei; apreciere critică, obiectivă și sistematică pe care o persoană sau o instituție o face asupra propriilor competențe, cunoștințe, activități ori performanțe, pe baza unor criterii, grile sau bareme prestabilite.
• autoevaluat — Care s-a evaluat sau s-a apreciat singur; persoană, activitate ori instituție ale cărei competențe sau rezultate au fost analizate și notate prin propriul filtru critic ori prin proceduri interne autonome.
• autoformare — Proces conștient, voluntar și continuu prin care o persoană își dobândește, își dezvoltă și își rafinează cunoștințele, abilitățile, competențele profesionale și trăsăturile de caracter prin efort propriu, studiu individual și introspecție, independent de un cadru instituționalizat rigid sau de îndrumarea directă a unui profesor. Reprezintă pilonul fundamental al educației pe tot parcursul vieții și al autonomiei intelectuale.
• autoinstrui — A-și însuși singur un volum de cunoștințe, deprinderi practice sau abilități teoretice, fără asistența directă și sistematică a unui cadru didactic sau a unei instituții de învățământ; a se educa prin efort propriu, lectură independentă și studiu individual. În contextul societății informaționale, acțiunea definește capacitatea de gestionare autonomă a resurselor educaționale și tehnologice în vederea dezvoltării intelectuale continue.
• autoinstruire — Acțiunea de a se autoinstrui și rezultatul ei; procesul didactic autonom prin care o persoană își planifică, își dirijează și își evaluează propria formare intelectuală sau profesională. În teoriile moderne ale educației, fenomenul constituie pilonul central al conceptului de învățare de-a lungul întregii vieți (lifelong learning), stimulând independența de gândire și spiritul critic al cursantului.
• automobilist — Persoană care conduce un automobil sau care călătorește frecvent cu un astfel de vehicul; conducător auto sau participant la trafic aflat la volanul unui autoturism. În context sociologic și legislativ, termenul descrie un deținător de permis de conducere supus regulilor de circulație pe drumurile publice, a cărui conduită implică responsabilități civice și tehnice specifice managementului rutier.
• automobilistă — Femeie care conduce un automobil sau care călătorește în mod frecvent cu un autoturism; conducătoare auto aflată la volan în calitate de participant activ la trafic. Termenul reprezintă moțiunea feminină a substantivului 'automobilist', desemnând o posesoare de permis auto care utilizează rețeaua rutieră urbană ori interurbană respectând legislația dinamică în vigoare.
• autoperfecționa — A depune eforturi conștiente, voluntare și continue pentru a-și îmbunătăți cunoștințele, abilitățile, caracterul sau performanțele profesionale și personale; a trece printr-un proces autonom de dezvoltare structurală interioară fără a depinde exclusiv de îndrumarea unui educator sau a unei autorități externe. În psihologia evolutivă, reprezintă manifestarea practică a dorinței de autoactualizare și optimizare a propriului potențial cognitiv și comportamental.
• autoperfecționat — Care a fost îmbunătățit, optimizat sau educat prin propriile eforturi conștiente și voluntare; sistem software, algoritm sau individ care a trecut printr-un proces autonom de dezvoltare structurală și calitativă, fără a depinde de o intervenție ori ghidare exterioară directă. În domeniul inteligenței artificiale, descrie starea unui model de rețea neuronală care și-a rafinat parametrii interni de execuție în mod independent, pe baza analizei propriilor erori din trecut.
• autoritativ — Care denotă, exprimă sau impune autoritate; ferm, categoric și plin de demnitate, inspirând respect și supunere firească prin competență, fără a recurge la tiranie. În psihologia parentală, stilul autoritativ (spre deosebire de cel autoritar) combină cerințele ferme cu afecțiunea, comunicarea deschisă și susținerea autonomiei individului, fiind considerat cel mai echilibrat model educațional.