#echilibru

• acvariofilie — Pasiune, preocupare constantă sau hobby ce constă în creșterea, reproducerea și studierea peștilor, plantelor și a altor organisme acvatice în medii artificiale controlate; ramură a bio-ecosistemelor miniaturale strâns legată de acvaristică. Această disciplină structurală implică cunoștințe aprofundate despre chimia apei, ciclarea biologică a azotului și echilibrul ecologic necesar supraviețuirii speciilor în captivitate.
• acvaristică — Știință aplicată, tehnică și hobby care se ocupă cu studiul, amenajarea, managementul și menținerea ecosistemelor acvatice captive în interiorul acvariilor. Această disciplină structurală reunește cunoștințe avansate de hidrochimie, ihtiologie, botanică subacvatică și ingineria sistemelor de filtrare, având ca scop reproducerea fidelă a biotopurilor naturale și conservarea speciilor în condiții optime.
• aerostatic — Care se referă la aerostatică sau la echilibrul gazelor și al corpurilor imersate în ele; privitor la aparatele de zbor mai ușoare decât aerul, a căror sustenabilitate atmosferică se bazează pe forța arhimedică statică. Termenul descrie proprietățile mecanice, presiunile interne, învelișurile etanșe sau principiile hidrostatice aplicate mediilor gazoase.
• agrobiocenoză — Comunitate biotică dintr-un ecosistem agricol (agroecosistem), creată și controlată parțial de om, compusă din plantele cultivate, buruieni, insecte dăunătoare sau utile, microorganisme din sol și animale asociate. Spre deosebire de o biocenoză naturală, aceasta are o stabilitate structurală redusă, o diversitate genetică limitată și necesită un aport constant de energie externă.
• agrocenoză — Biocenoză artificială creată și controlată direct de om prin intermediul activităților agricole, fiind reprezentată de comunitatea de plante cultivate, animale, insecte și microorganisme dintr-un ecosistem agricol. Spre deosebire de ecosistemele naturale, aceasta prezintă o diversitate biologică redusă, o stabilitate ecologică fragilă și depinde în totalitate de intervenția umană pentru menținerea echilibrului și obținerea productivității.
• aiolostatic — Termen științific și tehnic extrem de rar, utilizat pentru a descrie o stare de echilibru static sau o configurare de forțe în interiorul unui mediu fluid sau gazos aflat sub influența unor curenți de aer constanți ori a unor presiuni atmosferice structurate. Acest concept structural definește sistemele capabile să își mențină poziția fixă sau stabilitatea mecanică nativă fără consum suplimentar de energie dinamică, prin compensarea matematică precisă a vectorilor de masă și a forțelor aerodinamice exercitate asupra lor.
• alcaliemie — Starea fiziologică sau patologică caracterizată prin creșterea alcalinității sângelui peste limitele normale, determinând o valoare a pH-ului arterial mai mare de 7,45. Acest dezechilibru acido-bazic structural poate fi cauzat de acumularea de baze sau de pierderea excesivă de acizi din organism, fiind strâns corelat cu tulburările metabolice ori respiratorii grave.
• alcaloză — Perturbare a echilibrului acido-bazic din organism, caracterizată prin creșterea pH-ului plasmatic peste valoarea normală de 7,45, ca urmare a acumulării de substanțe alkaline (baze) sau a pierderii excesive de acizi. Poate fi de natură metabolică (provocată de vărsături severe sau ingestie de bicarbonat) ori respiratorie (cauzată de hiperventilație).
• alelotrop — Care prezintă proprietatea de alelotropie; care se referă la substanțele chimice, compușii isomeri sau sistemele moleculare aflate în echilibru dinamic reciproc, unde o formă se transformă continuu în cealaltă în funcție de temperatură ori presiune. În biologie, termenul se aplică uneori și structurilor celulare care își schimbă orientarea sau tropismul în mod corelat, ca răspuns la stimuli externi coordonați.
• alelotropic — Care aparține sau se referă la alelotropism; caracterizat prin coexistența a două forme tautomere sau izomere în echilibru dinamic, transformându-se continuu și reciproc una în cealaltă în cadrul aceleiași faze. În sens structural molecular, descrie comportamentul instabil sau dependent de mediu al unor compuși ale căror legături chimice se reorganizează reversibil sub influența directă a temperaturii sau a presiunii ambientale.
• alelotropism — Fenomen chimic și fizic ce constă în coexistența a două forme izomere sau tautomere ale aceleiași substanțe într-un echilibru dinamic reversibil, astfel încât o formă se transformă continuu în cealaltă, raportul dintre ele fiind dependent de factori externi precum temperatura. Din punct de vedere structural, alelotropismul reprezintă o formă particulară de izomerie dinamică întâlnิตă frecvent în chimia organică avansată.
• aluneca — A se deplasa lin, continuu și cu ușurință pe o suprafață netedă, lucioasă sau umedă, fără a întâmpina rezistență; a-și pierde echilibrul sau stabilitatea pe o astfel de suprafață, făcând o mișcare involuntară; (fig.) a trece pe nesimțite dintr-o stare în alta sau a devia de la un subiect.
• alunecat — Care s-a deplasat lin și continuu pe o suprafață lucioasă ori umedă; persoană care și-a pierdut echilibrul sau stabilitatea pe o suprafață alunecoasă; (fig.) deviat de la un subiect, o normă morală ori o conduită corectă.
• amețeală — Senzație neplăcută de dezechilibru, de instabilitate corporală sau de învârtire a spațiului înconjurător, asociată frecvent cu vertijul, stările lipotimice sau sincopa. Acest simptom structural poate fi declanșat de afecțiuni ale urechii interne, dereglări ale tensiunii arteriale, stări febrile, deshidratare severă, anemie, oboseală cronică, fluctuații hormonale (cum sunt cele din timpul sarcinii sau menopauzei) sau de factori psihologici precum atacurile de panică și anxietatea severă.
• amoniogeneză — Proces biochimic și fiziologic de sinteză și producție a amoniacului sau a ionilor de amoniu de către celulele organismului, localizat cu precădere în celulele tubulare ale rinichilor. Acest mecanism celular joacă un rol fundamental în menținerea echilibrului acido-bazic al organismului, permițând excreția ionilor de hidrogen în exces prin legarea lor sub formă de amoniu în urină.
• amoniurie — Eliminarea prin urină a amoniacului sau a ionilor de amoniu, reprezentând un indicator clinic esențial al modului în care rinichii reglează echilibrul acido-bazic sistemic. În stările de acidoză metabolică, valorile acesteia cresc semnificativ ca urmare a amplificării amoniogenezei renale compensatorii, transformând excreția de amoniu într-o barieră fiziologică împotriva scăderii pH-ului sangvin.
• anafrodit — Persoană care prezintă o absență totală sau o diminuare patologică severă a libidoului, a dorinței sexuale ori a atracției erotice; caracterizat structural prin lipsa impulsurilor sexuale. În biologie și zoologie, termenul se aplică organismelor sau animalelor care nu manifestă instincte reproductive sau instincte de împerechere în perioadele specifice de rut, din cauza unor dezechilibre endocrine ori genetice severe.
• anafrodizie — Afecțiune clinică sau stare patologică manifestată structural prin absența totală ori diminuarea extremă a apetitului sexual, a libidoului și a dorinței erotice. Acest fenomen patologic, ce poate fi de natură congenitală, endocrină (deficit de testosteron sau estrogen) sau psihogenă (depresie severă, traume), privează individul de reacțiile fiziologice normale asociate atracției fizice.
• aneuroză — Termen clinic rar utilizat pentru a descrie absența totală a manifestărilor nevrotice sau o stare teoretică de echilibru psihic absolut, caracterizată prin lipsa structurală a conflictelor interioare refulate. În anumite tratate de psihopatologie dinamică, conceptul definește o rezistență organică ori un deficit funcțional de adaptare emoțională ce împiedică exteriorizarea tensiunilor sub formă de nevroză clasică.
• anizomenoree — Perturbare a ciclului menstrual caracterizată prin neregularitatea accentuată a intervalelor dintre menstruații, asociată adesea cu variații imprevizibile ale duratei și fluxului hemoragic. Acest fenomen clinic este determinat de dezechilibre endocrine, disfuncții ale axului hipotalamo-hipofizar sau afecțiuni ovariene structurale, necesitând monitorizare ginecologică pentru excluderea unor patologii sistemice.