#economie

• autoreproducere — Capacitatea sau procesul prin care un sistem biologic, un organism artificial ori un ansamblu economic generează copii fidele sau noi generații similare miezului structural din care provin, acționând în mod autonom. În cibernetică și robotică, reprezintă proprietatea teoretică a unor mașini inteligente de a produce alte mașini fără asistență umană, o trăsătură esențială explorată în dezvoltarea sistemelor industriale de tip von Neumann.
• autosuficient — Care își satisface nevoile prin forțe proprii, fără a depinde de un ajutor sau de un sprijin extern; independent din punct de vedere economic, structural sau funcțional. În sens psihologic sau comportamental, poate avea o conotație peiorativă, descriind o persoană plină de sine, arogantă sau mulțumită de propriile cunoștințe limitate, manifestând dezinteres față de opiniile ori contribuțiile celor din jur.
• autotaxare — Sistem de plată sau metodă de încasare a taxelor în cadrul căreia utilizatorul sau pasagerul își achită singur contravaloarea unui serviciu sau bilet, fără intervenția directă a unui taxator, casier ori conductor. Acest sistem funcționează de obicei prin intermediul unor aparate automate (validatoare, parcometre, turnichete), fiind utilizat pe scară largă în transportul public urban sau în parcările moderne.
• autoutila — A dota sau a înzestra o întreprindere, un atelier, o instituție ori un sistem tehnic cu mașini, utilaje, scule sau aparatură industrială prin eforturi financiare și logistice proprii, fără a apela la credite externe ori la subvenții guvernamentale suplimentare; a se autodota din resurse interne.
• aval — Partea unui curs de apă situată în direcția curentului, spre vărsare (în opoziție cu amonte); (adverbial) în direcția curgerii apei; (în economie și drept) garanție personală scrisă, de obicei pe o cambie sau bilet la ordin, prin care o persoană (avalist) se obligă să plătească suma menționată în cazul în care debitorul principal nu își îndeplinește obligația.
• aventurism — Atitudine, doctrină sau comportament caracterizat prin tendința de a iniția acțiuni politice, militare sau financiare de mare risc, nesăbuite și lipsite de o planificare riguroasă ori de o bază reală de succes; această abordare speculează conjuncturile de moment, ignorând consecințele pe termen lung și punând în pericol stabilitatea unei colectivități sau a unei organizații. În discursul public, termenul poartă o puternică conotație peiorativă, taxând lipsa de responsabilitate a unor lideri.
• avere — Totalitatea bunurilor materiale, mobile și imobile, a banilor și a valorilor deținute în proprietate de o persoană fizică sau juridică; bogăție, avuție sau patrimoniu acumulat. În sens figurat sau spiritual, reprezintă un ansamblu de calități morale, cunoștințe, valori culturale ori intelectuale care aparțin unui individ sau unei întregi colectivități.
• aviditate — Dorință puternică, nesățioasă și plină de lăcomie de a obține sau de a poseda ceva (bani, bunuri, putere, onoruri); în sens pozitiv sau intelectual, reprezintă o râvnă intensă, un elan deosebit sau o lăcomie spirituală cu care un individ absoarbe cunoștințe, artă sau impresii. În imunologie, termenul măsoară forța totală de legare dintre un anticorp și un antigen multivalent, fiind un indicator structural esențial pentru evaluarea eficienței răspunsului imun.
• avîntul țării — Grafie arhaică pentru 'avântul țării'; sintagmă sau lozincă utilizată frecvent în discursurile politice, economice sau patriotice din secolul trecut pentru a desemna progresul rapid, dezvoltarea structurală accelerată, modernizarea industrială și emanciparea economică ori culturală a unei națiuni.