#economie

• austeritate — Trăsătura de a fi auster; sobrietate, severitate și rigoare extremă în principii, comportament sau stil de viață. În macroeconomie și politică guvernamentală, termenul desemnează o politică economică restrictivă, bazată pe reducerea drastică a cheltuielilor publice, tăierea bugetelor sociale și creșterea taxelor, implementată de un stat pentru a reduce deficitul bugetar și datoria publică.
• Australia — Stat și continent situat în emisfera sudică, cuprins între Oceanul Indian și Oceanul Pacific, având capitala la Canberra. Ca entitate geopolitică de dimensiuni continentale, este recunoscută universal pentru biodiversitatea sa unică, fauna endemică (marsupiale), peisajele aride extinse (Outback) și un nivel de dezvoltare economică și socială extrem de ridicat.
• Austria — Stat suveran situat în Europa Centrală, Republică Federală fără ieșire la mare, membră a Uniunii Europene, având capitala la Viena. Cu un trecut istoric marcat de Imperiul Habsburgic și cel Austro-Ungar, Austria este recunoscută universal pentru nivelul ridicat de dezvoltare economică, moștenirea culturală muzicală (clasicismul vienez) și peisajele montane alpine extinse.
• austrian — Formă englezească a termenului 'austriac', utilizată în limba română ca xenism, element de jargon academic sau indicator în baze de date internaționale. În macroeconomie, apare frecvent în sintagme precum 'austrian economics' pentru a desemna direct doctrinele Școlii Austriece de Economie, iar în lingvistică indică varietatea regională a limbii germane vorbite în Austria (Austrian German).
• autarhic — Care se bazează pe autarhie, referitor la un sistem economic sau politic închis, în cadrul căruia o comunitate, o regiune ori un stat își asigură independența totală prin consumul exclusiv al bunurilor produse în interiorul propriilor granițe, refuzând ori reducând la minimum schimburile comerciale externe și importurile. În sens filozofic antic, descrie o stare de autosuficiență spirituală și independență morală deplină a individului în raport cu factorii exteriori.
• autarhie — Stare sau politică economică a unui stat ori a unei colectivități care urmărește autosuficiența absolută și independența totală față de exterior, prin producerea internă a tuturor resurselor necesare subzistenței și dezvoltării; absența voluntară a relațiilor comerciale internaționale. În filozofia greacă veche (cinici, stoici), conceptul reprezintă virtutea de a fi stăpân pe propria viață, eliberat de dorințe materiale dependente de alții.
• autarkie — Variantă ortografică de inspirație germanică sau anglo-saxonă pentru termenul 'autarhie'; desemnează starea unui sistem economic complet închis și independent, configurat structural astfel încât să își asigure subzistența exclusiv din resurse proprii, fără a apela la importuri sau asistență din partea piețelor internaționale.
• autoaproviziona — A-și asigura singur și prin mijloace proprii resursele, materiile prime, mărfurile, alimentele sau produsele necesare traiului, funcționării ori producției, fără a apela la intermediari sau la rețele de distribuție externe; a parcurge un proces independent de reaprovizionare structurală bazat pe autosuficiență.
• autoasigura — A-și asigura singur protecția financiară împotriva unor riscuri potențiale, pierderi sau daune, prin crearea și acumularea unui fond de rezervă propriu în interiorul firmei sau gospodăriei, în loc de a cumpăra o poliță de asigurare de la o companie comercială externă.
• autocalculație — O metodă sau un proces automatizat de determinare a costurilor de producție, a prețurilor de deviz sau a bugetelor prin utilizarea unui sistem software integrat, fără calcule intermediare manuale. În managementul financiar modern, reprezintă generarea autonomă a structurii de cost pentru un produs sau serviciu, realizată prin agregarea automată a consumurilor de materii prime, a manoperei și a regiilor pe baza rețetelor introduse în baza de date.
• autoconsum — Consumul direct de către un producător (persoană fizică, gospodărie sau companie) al bunurilor, produselor sau energiei pe care le-a generat prin resurse proprii, fără a le introduce pe piața comercială. În contextul modern al tranziției energetice, termenul descrie utilizarea curentului electric produs local de panouri fotovoltaice sau turbine eoliene direct la locul de producție.
• autofinanța — A-și asigura sau a asigura fondurile bănești, capitalul și resursele financiare necesare funcționării, dezvoltării ori realizării unui proiect prin mijloace proprii (cum ar fi profitul reinvestit, economiile sau veniturile directe), fără a apela la credite bancare, împrumuturi externe ori subvenții guvernamentale. Reprezintă un indicator de bază al independenței și stabilității economice a unei entități comerciale sau private.
• autofinanțare — Metodă de finanțare a activității și investițiilor unei întreprinderi realizată exclusiv prin resurse financiare proprii, generate de aceasta în perioada anterioară (cum sunt profitul net nedistribuit, amortismentele sau rezervele constituite). Reprezintă nucleul independenței economice a unei firme, oferind protecție împotriva costurilor creditării externe și a riscurilor asociate piețelor de capital.
• autofinanțat — Despre companii, proiecte, departamente sau activități: care își asigură integral sau parțial fondurile necesare din veniturile proprii, fără a recurge la subvenții, credite externe sau asistență financiară din partea unei entități mamă. Indică starea unui sistem economic care a atins pragul de rentabilitate și se dezvoltă organic.
• autogestiona — A administra, a conduce sau a organiza o activitate economică, o instituție, o comunitate sau propriile resurse prin forțe proprii, fără o intervenție ierarhică externă ori un control administrativ centralizat. În sens economic și istoric, se referă la conducerea unei întreprinderi direct de către colectivul de salariați, în timp ce în sens psihologic modern descrie capacitatea unei persoane de a-și regla autonom comportamentul, timpul și emoțiile.
• autogestionar — Care aparține autogestiunii, bazat pe principiile autogestiunii sau care promovează administrarea directă și autonomă a unei entități de către proprii săi membri. Ca substantiv, desemnează o persoană, un muncitor sau un teoretician care susține, participă ori coordonează un sistem economic descentralizat, condus prin deciziile adunării generale a salariaților.
• autogestionară — Forma de feminin singular a adjectivului autogestionar; care este bazată pe principiile autogestiunii, care se administrează singură sau se autoconduce fără intervenția unei autorități superioare ori centralizate. Termenul se aplică în special structurilor organizaționale, asociațiilor, cooperativelor sau întreprinderilor în care deciziile administrative și economice sunt luate colectiv de către toți membrii activi.
• autogestiune — Sistem de organizare și conducere a unei întreprinderi, instituții sau comunități, bazat pe participarea directă a membrilor colectivului la luarea deciziilor, administrarea resurselor și repartizarea veniturilor, eliminând managementul ierarhic extern. În sens istoric și doctrinar, reprezintă un pilon al democrației industriale și economice, oferind autonomie totală colectivelor de muncitori.
• autogospodărire — Acțiunea de a se autogospodări și rezultatul ei; formă de organizare și administrare autonomă a unei comunități, instituții sau gospodării, bazată exclusiv pe resursele, eforturile și deciziile proprii, fără intervenție sau sprijin financiar din exterior. Reprezintă un indicator de bază al autosuficienței economice și al independenței logistice.
• autoreglementare — Procesul prin care o industrie, o asociație profesională sau un grup de organizații își stabilesc, monitorizează și impun propriile reguli, standarde și coduri de conduită, fără o intervenție legislativă directă din partea guvernului sau a autorităților statului. Acest mecanism juridic și etic permite adaptarea rapidă la schimbările pieței și responsabilizarea membrilor prin asumarea voluntară a bunelor practici.