#eden

• adamitic — Care se referă la Adam, la starea umanității dinaintea păcatului originar sau la adepții sectei adamiților; caracteristic purității primordiale a creației. În texte ezoterice sau antropologice, termenul descrie calitățile specifice perioadei edenice, în care ființa umană se afla într-o comuniune structurală perfectă cu divinitatea și natura, fără constrângerile doctrinare ori sociale apărute ulterior în istorie.
• alucina — Formă arhaică, livrescă sau neologism neasimilat în limba modernă pentru verbul 'a halucina'; înseamnă a avea percepții false, fără un obiect real în exterior, din cauza unei tulburări psihice, a oboselii extreme sau a consumului de substanțe psihoactive.
• alucinare — Formă arhaică pentru 'halucinare'; acțiunea de a alucina (sau halucina) și rezultatul ei; stare patologică în care o persoană percepe zgomote, imagini ori senzații care nu au o realitate obiectivă în mediul înconjurător.
• alucinat — Formă arhaică, livrescă sau neologism neasimilat în limba modernă pentru cuvântul 'halucinat'; care se află sub efectul unei halucinații, având percepții false sau vedenii fără un obiect real în exterior; rătăcit la minte, tulburat sau aflat într-o stare de transă.
• alucinație — Formă secundară, regională sau arhaică pentru 'halucinație'; stare patologică ori perturbare senzorială în care o persoană are percepția falsă a unui obiect, sunet sau fenomen care nu există în realitatea exterioară.
• anamneză — Metodă clinică fundamentală ce constă în totalitatea datelor obținute de medic sau psiholog prin intermediul unui dialog structurat cu pacientul ori cu apropiații acestuia, referitoare la istoricul apariției bolii, antecedentele heredocelulofamiliale, condițiile de viață și de muncă. Reprezintă prima etapă esențială a examenului clinic, având scopul de a orienta diagnosticul spre o anumită patologie și de a stabili o relație de încredere între specialist și pacient.
• andosant — Persoana fizică sau juridică (posesorul legitim al unui titlu de credit) care semnează un andosament pe spatele documentului, transferând astfel drepturile de creanță către un nou beneficiar; (utilizat ca adjectiv) care efectuează o operațiune de girare. Prin această acțiune structurală, persoana devine garant solidar pentru plata titlului în fața posesorilor ulteriori.
• andosantă — Forma de feminin a cuvântului andosant; persoana fizică de sex feminin sau entitatea juridică ce aplică un andosament pe spatele unui titlu de credit la ordin, cedând astfel drepturile sale de creanță; (utilizat ca adjectiv) care efectuează o operațiune structurală de girare a unui efect comercial.
• anodont — Care nu are dinți; lipsit complet de elemente dentare în cavitatea bucală. În zoologie, descrie specii sau grupuri de animale (cum ar fi păsările actuale, balenele cu fanoane ori unele reptile) caracterizate structural prin absența dentiției naturale. În medicină și stomatologie, se referă la un individ afectat de anodonție, o anomalie congenitală rară de dezvoltare a arcadelor alveolare.
• anodontă — Forma de feminin pentru anodont; ființă, structură anatomică sau specie lipsită complet de dinți în cavitatea bucală. În zoologie, reprezintă și denumirea populară pentru diverse specii de scoici mari de apă dulce (cum este genul Anodonta), caracterizate structural prin absența dinților sau a zimților de fixare de pe balamaua cochiliei.
• anodontie — Anomalie congenitală rară caracterizată prin absența totală sau parțială a dinților, cauzată de lipsa formării mugurilor dentari în oasele maxilare în timpul dezvoltării intrauterine. Acest defect structural afectează atât dentiția temporară (de lapte), cât și pe cea permanentă, determinând tulburări severe de masticație, fonație și fizionomie, necesitând tratament protetic complex.
• antecedent — Fapt, împrejurare sau eveniment anterior care servește pentru a explica, a justifica ori a judeca o acțiune ulterioară. În lingvistică, reprezintă cuvântul sau propoziția determinată de un pronume relativ; în logică, exprimă prima parte a unei propoziții condiționale; ca adjectiv, descrie un element care precede un alt element în timp sau spațiu.
• antecedență — Starea sau însușirea de a fi antecedent; prioritate temporală, logică sau cauzală a unui fapt, fenomen ori eveniment în raport cu altul. În termeni juridici și filosofici, definește relația structurală prin care o cauză sau o condiție prealabilă precede și determină în mod necesar apariția unui efect sau a unei consecințe.
• anterior — Care se află situat înainte în spațiu, care precede în timp sau care ocupă o poziție frontală în raport cu un ax structural de referință. În anatomie și medicină, descrie fața orientată spre înainte a unui organ, membru sau țesut, în timp ce în sens temporal indică un eveniment, proces sau stadiu care s-a desfășurat înaintea momentului prezent ori a altui punct cronologic stabilit.
• anterioritate — Însușirea, starea sau caracterul a ceea ce este anterior; prioritate sau precedență temporală, logică ori structurală a unui eveniment, fenomen, drept sau concept în raport cu altul. În sens juridic și filozofic, reprezintă un raport de succesiune care determină validitatea, întâietatea sau fundamentul cauzal al unei stări de fapt sau al unui act normativ.
• anticipant — Care anticipă, care precede temporal, logic sau structural un alt fenomen ori o acțiune ulterioară; care conține elemente predictive sau premergătoare. În filozofie sau teoria cunoașterii, se referă la un concept, o idee sau o intuiție care apare în conștiință înainte ca experiența empirică completă să confirme respectiva realitate.
• aparițiune — Variantă fonetică învechită și profund literară a substantivului 'apariție', utilizată frecvent în proza romantică și fantastică din secolul al XIX-lea; definește o arătare stranie, o prezență spectrală, o fantomă sau ivirea bruscă a unei entități supranaturale ori a unei viziuni mistice.
• autentificare — Acțiunea de a autentifica sau de a se autentifica; proces formal, tehnic sau juridic prin care se verifică și se confirmă identitatea unui utilizator sau caracterul veritabil al unui înscris. În sistemele informatice, reprezintă primul nivel de securitate, urmat structural de autorizare, prin care se validează că o entitate digitală este într-adevăr cea care pretinde a fi.
• autodenumi — A-și atribui sau a-și stabili în mod autonom propriul nume, denumire ori titlu oficial, fără intervenția sau impunerea unui factor extern. În antropologie și sociologie, se referă la acțiunea unei comunități umane ori a unui grup etnic de a-și alege propriul etnonim (endonim), în timp ce în informatică descrie capacitatea unui script, proces sau fișier de a-și modifica dinamic denumirea structurală în timpul execuției.
• autodenumire — Acțiunea de a se autodenumi și rezultatul ei; nume, titlu sau denumire pe care o comunitate, un grup etnic, o organizație ori un sistem informatic și le atribuie în mod suveran și autonom. În etnografie, reprezintă endonimul purtat de un popor în propria limbă, spre deosebire de exodonimul folosit de străini.