#endocrinologie

• acromegal — Care suferă de acromegalie; caracterizat prin dezvoltarea excesivă și disproporționată a extremităților corpului (mâini, picioare, oasele feței, nas, mandibulă) din cauza hipersecreției patologice de hormon de creștere (somatotrop) după închiderea cartilajelor de conjugare. Ca substantiv, desemnează un individ de sex masculin diagnosticat clinic cu această afecțiune neuroendocrină cronică, declanșată cel mai frecvent de un adenom hipofizar.
• acromegală — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromegal'; descrie o persoană de sex feminin sau o structură anatomică (conformație, fizionomie, simptomatologie) afectată de acromegalie ori caracterizată prin trăsăturile acestei boli. La femei, evoluția afecțiunii poate provoca, pe lângă modificările scheletice, tulburări severe ale ciclului menstrual și macroglosie.
• acromegalic — Variantă sinonimică a adjectivului acromegal; care se referă la acromegalie, manifestă simptomele acesteia sau este afectat de hipersecreția de somatotrop. Ca substantiv, termenul definește un bărbat care prezintă tabloul clinic al bolii, marcat prin hipertrofia oaselor feței, a mâinilor și a picioarelor secundar unui adenom hipofizar.
• acromegalică — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromegalic'; definește o persoană de sex feminin sau o manifestare fizică afectată de această disfuncție neuroendocrină. Simptomatologia la femei cuprinde, pe lângă modificările faciale și scheletice, asocieri frecvente cu hipertensiunea arterială secundară și modificări ale vocii.
• acromegalie — Boală neuroendocrină cronică provocată de o hipersecreție patologică de hormon de creștere (somatotrop) și de factor de creștere de tip insulinic (IGF-1) la vârsta adultă, după sudarea cartilajelor de conjugare epifizare. Afecțiunea se caracterizează prin mărirea exagerată a extremităților scheletice (mâini, picioare), hipertrofia oaselor feței (prognatism, proeminența arcadelor orbitale), îngroșarea țesuturilor moi, macroglosie și disfuncții cardiace sau metabolice severe secundare.
• acromicrie — Condiție clinică patologică rară, considerată opusul acromegaliei, caracterizată prin dimensiunile neobișnuit de mici și dezvoltarea insuficientă a extremităților corpului (mâini, picioare, oasele feței). Acest sindrom structural este provocat cel mai adesea de disfuncții hipofizare congenitale, leziuni ale diencefalului sau tulburări severe de secreție ale hormonilor trofici în perioada de creștere.
• acropachie — Sindrom clinic patologic rar caracterizat prin îngroșarea subperiostală și deformarea oaselor lungi de la extremități, asociată cu hipertrofia țesuturilor moi de la nivelul degetelor de la mâini și picioare (degete hipocratice sau în bătător de tobă). Acest fenomen structural osteoarticular apare cel mai frecvent ca o manifestare extratiroidiană avansată a bolii Graves-Basedow (acropachie tiroidiană), coexistând de obicei cu exoftalmia și edemul pretibial.
• ACTH — Acronim internațional pentru hormonul adrenocorticotrop (sau corticotropină), un hormon peptidic secretat de glanda hipofiză anterioară. Rolul său structural principal este de a stimula producția și secreția de hormoni glucocorticoizi (în special cortizol) de către cortexul glandelor suprarenale. Monitorizarea nivelului de ACTH din sânge este esențială în diagnosticarea tulburărilor axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian, cum ar fi boala Addison sau sindromul Cushing.
• adenohipofiză — Lobul anterior și intermediar al hipofizei (glanda pituitară), având o structură epitelial-glandulară distinctă de neurohipofiză; este responsabilă pentru sinteza și secreția majorității hormonilor trofici esențiali, cum ar fi hormonul de creștere (STH), prolactina, ACTH, TSH, LH și FSH. Această componentă structurală reglează activitatea metabolică și homeostazia întregului sistem endocrin prin mecanisme complexe de feedback.
• adenom — Formă de tumoră benignă care se dezvoltă structural din celulele epiteliale ale unei glande sau din țesuturi ce prezintă structuri glandulare. Deși nu este de natură canceroasă și nu metastazează, un adenom poate provoca probleme clinice semnificative prin comprimarea organelor vecine ori prin secreția excesivă și necontrolată de hormoni, așa cum se întâmplă în cazul glandelor endocrine.
• adipsie — Diminuare anormală, absență totală sau pierdere a senzației de sete, manifestată chiar și în condițiile unei deshidratări severe a organismului. Acest fenomen clinic structural este provocat de obicei de leziuni localizate la nivelul hipotalamusului anterior (centrul setei), secundare unor tumori, traumatisme craniene, accidente vasculare cerebrale sau afecțiuni congenitale, prezentând un risc vital major.
• agenitalism — Condiție clinică extrem de rară caracterizată prin absența congenitală totală a organelor genitale interne și externe sau prin lipsa completă a secreției hormonale a gonadelor (infantilism sexual sever). Această tulburare structurală endocrină și organică afectează profund dezvoltarea caracterelor sexuale secundare și capacitatea reproductivă a individului.
• agonadism — Condiție patologică congenitală extrem de rară caracterizată prin absența completă, structurală și funcțională, a gonadelor (testicule sau ovare) din organism, cauzată de o anomalie în dezvoltarea embrionară timpurie. Această afecțiune determină lipsa secreției de hormoni sexuali și un deficit sever în dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la pubertate, necesitând terapie de substituție hormonală pe termen lung.
• aldosteron — Hormon steroid mineralocorticoid secretat de zona glomerulată a cortexului glandei suprarenale, având un rol esențial în reglarea echilibrului hidroelectrolitic și a tensiunii arteriale. Acesta acționează la nivelul tubilor distali ai rinichilor, stimulând reabsorbția sodiului și a apei și favorizând excreția potasiului și a hidrogenului.
• aldosteronism — Afecțiune clinică de natură endocrină determinată de secreția excesivă, patologică, a hormonului mineralocorticoid numit aldosteron de către cortexul suprarenalian. Această perturbare metabolică provoacă o retenție masivă de sodiu și apă în organism, însoțită de eliminarea exagerată a potasiului, având ca principale manifestări hipertensiunea arterială severă, oboseala musculară cronică și spasmele musculare.
• alocrin — Termen care descrie o glandă, un țesut sau un mecanism de secreție în care substanțele biochimice produse sunt eliberate în afara organismului sau către un alt individ din aceeași specie ori specie diferită, acționând ca mesageri chimici externi (cum sunt feromonii sau alomonii). În sens structural, definește procesele de comunicare chimică exocrină inter-organism, opuse sistemelor clasice endocrine sau paracrine.
• anadrenalism — Termen medical învechit sau rar utilizat ce desemnează absența totală, defectul complet sau încetarea funcționării glandelor suprarenale; reprezintă o formă extremă și acută de insuficiență suprarenală primară. Acest fenomen clinic perturbă grav homeostazia organismului prin stoparea secreției de hormoni corticosteroizi esențiali (cortisol și aldosteron), generând simptome severe precum hipotensiune profundă, dezechilibre electrolitice și risc iminent de criză addisoniană.
• anandrie — Termen medical și biologic rar ce desemnează absența completă sau deficitul sever de caractere masculine ori de hormoni androgeni (testosteron) la un individ de sex masculin. În patologia clinică, această afecțiune structurală sau funcțională poate fi cauzată de anomalii genetice, disfuncții testiculare sau tulburări severe ale axului hipotalamo-hipofizar, ducând la nedezvoltarea caracterelor sexuale secundare și la apariția unor trăsături fizice eunuchoide.
• androgen — Substanță hormonală naturală sau sintetică (cum ar fi testosteronul) care stimulează și controlează dezvoltarea și menținerea caracterelor sexuale secundare masculine la vertebrate. În sens adjectival, descrie orice factor, compus chimic sau proces fiziologic structural care produce masculinizare sau exercită o influență directă asupra organelor reproducătoare mascule.
• androgenoterapie — Metodă de tratament medical ce constă în administrarea terapeutică de hormoni androgeni sau compuși masculinizanți (cum este testosteronul ori derivații săi). Acest protocol clinic este utilizat structural în endocrinologie pentru corectarea hipogonadismului masculin, în terapiile de afirmare a genului, precum și în gestionarea unor afecțiuni oncologice sau stări de cașexie severă, necesitând monitorizare medicală strictă.