#entomologie

• amathusia — Gen de fluturi de dimensiuni mari din familia Nymphalidae (subfamilia Morphinae), originar din regiunile tropicale ale Asiei de Sud-Est, cunoscuți sub denumirea populară de 'fluturi de palmier'. Insectele din acest gen se caracterizează structural prin aripi mari cu tipare de camuflaj terestre pe partea inferioară (care imită frunzele uscate) și dungi transversale, fiind adaptate la viața în pădurile dense de bambus și plantațiile de palmier.
• ametabolă — Insectă aparținând grupului celor lipsite de metamorfoză (Ametabola), la care forma juvenilă (nifa) seamănă structural aproape perfect cu adultul, diferențiindu-se doar prin dimensiunile corporale și stadiul de dezvoltare al aparatului reproducător. Ca adjectiv, descrie o specie, o larvă sau o dezvoltare biologică de tip direct, caracteristică insectelor inferioare apterigote, cum sunt argintiul-viu (Lepisma saccharina) sau ordinul Thysanura.
• Ammophila — Gen taxonomic dublu ce desemnează, în botanică, o categorie de ierburi perene din familia Poaceae (iarba de nisip), adaptate la fixarea dunelor maritime, iar în entomologie, un gen de viespi solitare din familia Sphecidae, cunoscute pentru obiceiul lor structural de a-și săpa cuiburile în substraturi nisipoase și de a-și hrăni larvele cu omizi paralizate chimic.
• ampelofag — Care se hrănește în mod specific sau predominant cu frunzele, lăstarii, mugurii ori fructele viței-de-vie. În entomologia aplicată și protecția plantelor, termenul desemnează o insectă sau un dăunător fitofag periculos, capabil să provoace distrugeri masive în plantațiile viticole în absența unor măsuri fitosanitare controlate.
• ampelofagă — Forma de feminin pentru ampelofag; insectă, specie sau larvă care se hrănește în mod specific cu aparatul foliar ori fructele viței-de-vie. Ca adjectiv, definește o specie, o populație de dăunători sau o larvă fitofagă ce produce daune economice majore în viticultură.
• anaperi — Termen zoologic de nișă sau arhaism științific utilizat pentru a descrie o categorie de organisme, insecte ori larve caracterizate prin absența totală sau regresul structural al firelor de păr, țepilor sau perilor senzoriali de pe suprafața corpului. În studiile de anatomie comparată vechi, cuvântul servea drept descriptor taxonomic pentru a diferenția exemplarele complet netede de cele acoperite cu perișori sau cili funcționali.
• anautogen — Despre insecte hematofage (în special femelele de țânțari): care nu poate produce sau matura ouăle în mod structural fără a consuma în prealabil o masă de sânge bogată în proteine. Acest mecanism biologic obligatoriu condiționează reproducerea și supraviețuirea speciei, sângele oferind nutrienții structurali necesari procesului de vitelogeneză.
• Anchinida — Gen de insecte lepidoptere din familia Depressariidae (sau corelate istoric cu Oecophoridae), cuprinzând specii de molii de dimensiuni mici, ale căror larve se hrănesc de regulă cu frunzele unor arbuști și plante erbacee din flora spontană. Denumirea validată științific reprezintă un taxon de referință în clasificarea microlepidopterelor europene.
• ancistrofil — Termen de specialitate utilizat pentru a descrie un organism (plantă sau insectă) care prezintă o afinitate biologică sau o adaptare evolutivă strânsă legată de structuri în formă de cârlig. În botanică, se referă la plantele care folosesc cârlige pentru cățărare sau fixare, iar în entomologie, definește insectele adaptate să interacționeze structural cu vegetația sau suprafețele uncinate.
• andromorf — Care are formă, înfățișare sau structură morfologică specifică unui bărbat sau unui organism masculin; antropomorf sau umanoid în sens masculin. În zoologie și entomologie, descrie exemplare de sex feminin (în special la unele specii de libelule ori fluturi) care prezintă structural un colorit sau caractere fizice externe identice cu cele ale masculilor din aceeași populație.
• anemotaxie — Formă de orientare și locomoție orientată a unui organism sau a unei celule mobile în raport cu direcția curenților de vânt sau de air. Acest mecanism comportamental, întâlnit frecvent la insecte și păsări, poate fi pozitiv, atunci când organismul se deplasează împotriva vântului pentru a urmări o dâră de miros sau feromoni, sau negativ, când se deplasează în direcția vântului.
• anizogin — Care are sau prezintă femele inegale ca mărime, formă ori structură în cadrul aceleiași specii sau colonii; caracteristic organismelor care manifestă polimorfism accentuat în rândul indivizilor de sex feminin. În entomologie, termenul descrie comunitățile de insecte sociale (cum sunt unele specii de furnici sau viespi) în care există caste distincte de femele (mătci și lucrătoare).
• anizopter — Care are aripi inegale ca mărime, formă sau structură; caracteristic insectelor la care aripile anterioare diferă vizibil de cele posterioare. Ca substantiv masculin, termenul desemnează orice insectă aparținând subordinului Anisoptera (libelule adevărate), caracterizată prin faptul că aripile posterioare sunt mai late la bază decât cele anterioare și rămân larg deschise în poziție de repaus.
• anofel — Insectă dipteră nematoceră din familia Culicidelor (genul Anopheles), caracterizată prin picioare foarte lungi și poziția oblică a corpului în repaus față de suport. Femelele sunt hematofage și reprezintă vectorul biologic structural principal prin care se transmite parazitul Plasmodium, agentul patogen responsabil de declanșarea malariei (friguri) la om.
• anofelo — Element de compunere savantă sau prefixoid extras din latina științifică (Anopheles), utilizat în terminologia medicală și entomologică internațională pentru a forma cuvinte noi. Indică o legătură directă cu țânțarii din genul Anopheles, cu biologia acestora sau cu patologiile transmise de acești vectori.
• anofelogen — Care produce, generează sau favorizează dezvoltarea și înmulțirea țânțarilor din genul Anopheles. În sens ecologic și epidemiologic, termenul descrie un focar, un biotop sau un teren mlăștinos cu apă stagnantă și caldă ale cărui caracteristici fizice și biologice oferă condiții structurale optime pentru eclozarea și proliferarea larvelor acestor vectori ai malariei.
• anopl — Care este lipsit de arme naturale, precum ghimpi, țepi, coarne, pinteni, ace sau mandibule tăioase; organism, insectă sau structură anatomică vulnerabilă din punct de vedere defensiv, dar adaptată structural pentru moduri de viață parazitare ori pasive. În taxonomie, termenul descrie adesea specii sau genuri caracterizate printr-o morfologie netedă, inofensivă la exterior, dar dotată structural cu alte mecanisme de supraviețuire sau fixare.
• anoplură — Insectă mică parazită din ordinul Anoplura, lipsită de aripi, cu aparatul bucal adaptat pentru înțepat și supt, care trăiește pe corpul mamiferelor și se hrănește exclusiv cu sângele acestora. Reprezentanții acestui grup structural sunt hematofagi stricți și au o importanță medicală și veterinară majoră, fiind vectori biologici recunoscuți pentru transmiterea unor agenți patogeni severi, cum este tifosul exantematic.
• antenifer — Proeminență sclerotizată mică, pivot sau element articular situat pe capsula cefalică a insectelor, în interiorul fosetei antenare, pe care se articulează primul segment al antenei (scapul). Ca adjectiv, descrie un segment, o structură anatomică sau o zonă a corpului unui artropod care poartă, susține ori este prevăzută cu antene.
• antiimago — Substanță chimică, factor hormonal sau tratament biologic care blochează, inhibă ori perturbă transformarea nimfei sau a pupei în imago (stadiul de adult complet dezvoltat al unei insecte). În sens structural, acest mecanism oprește metamorfoza finală, împiedicând reproducerea insectelor dăunătoare și acționând ca un insecticid ecologic de precizie.