#entomologie

• acantopod — Termen morfologic savant utilizat ca adjectiv pentru a descrie un organism, un artropod sau o structură anatomică ale cărei membre, picioare sau apendice locomotorii sunt prevăzute cu spini, ghimpi rigizi ori rânduri de țepi ascuțiți. Ca substantiv masculin, definește un membru locomotor modificat structural prin dezvoltarea unor astfel de elemente înțepătoare, adaptare întâlnită la anumite insecte prădătoare (cum sunt unele specii de călugărițe sau ortoptere) folosită pentru capturarea eficientă și imobilizarea prăzii.
• acarifer — Care poartă, adăpostește sau transportă acarieni; mediu, organism gazdă sau structură anatomică infestată sau populată de acești artropode microscopice. În entomologie, termenul caracterizează insecte (cum sunt unele specii de gândaci sau albine) care prezintă structuri specializate (acarinaria) destinate transportului simbiotic sau atașării foratice a acarienilor.
• adefag — Termen care descrie sau aparține unui grup de insecte coleoptere predominant răpitoare, caracterizate prin picioare adaptate pentru alergat, aparat bucal conformator pentru sfâșierea prăzii și un regim alimentar exclusiv carnivor sau lacom. Ca substantiv, desemnează orice exemplar reprezentant al acestui subordin (Adephaga), recunoscut pentru rolul ecologic activ în controlul populațiilor de alte nevertebrate.
• adelopod — Organism sau segment anatomic caracterizat prin picioare ascunse, invizibile la o examinare superficială sau retrase complet în interiorul cavităților corpului; în zoologie, descrie specii de nevertebrate sau larve ale căror apendice locomotorii sunt rudimentare ori mascate structural de pliuri cutanate. Termenul definește o adaptare evolutivă specifică organismelor fosoriale sau parazitare.
• admetus — Forma latină și internațională a numelui mitologic Admet; de asemenea, termen utilizat ca epitet specific în taxonomia zoologică pentru a denumi diverse specii de insecte sau arahnide, cum este fluturele 'Polyommatus admetus' (albastrul flituit cu maro).
• afanipteră — Insectă mică, parazită și complet lipsită de aripi în stadiul adult, adaptată pentru sărit și hrănire hematofagă (cu sânge), aparținând ordinului Aphaniptera (cunoscut științific și ca Siphonaptera), din care fac parte puricii. Corpul acestor insecte este aplatizat lateral, acoperit de un tegument chitinous rigid și prevăzut cu picioare posterioare extrem de dezvoltate, adaptate structural pentru salturi mari pe corpul gazdelor.
• afidă — Variantă feminină admisă pentru substantivul masculin afid; denumire științifică generală pentru păduchele de plante (insectă din familia Aphididae, ordinul Hemiptera), de talie mică, cu corp moale și aparat bucal adaptat pentru înțepat și supt. Trăiește în colonii dense pe tulpini și frunze, hrănindu-se cu seva plantelor, ceea ce duce la ofilirea vegetației, deformarea organelor verzi și transmiterea de virusuri fitopatogene periculoase.
• afidian — Care aparține sau se referă la afidieni ori la afide (păduchii de plante); specific insectelor parazite din subordinul Aphidoidea. Ca substantiv masculin la plural (afidieni), desemnează un grup sistematic de insecte fitofage, cu aripi transparente sau aptere, caracterizate prin capacitatea de a se înmulți rapid și de a produce pagube majore culturilor agricole prin sugerea sevei celulare și transmiterea virusurilor vegetale.
• afidide — Denumire științifică românizată pentru familia Aphididae, ce cuprinde marea majoritate a păduchilor de plante (afide). Membrii acestei familii taxonomice de insecte hemiptere sunt caracterizați prin corpuri globuloase, adesea prevăzute cu sifonule posterioare prin care secretă substanțe de apărare, și printr-un mod de viață parazitar pe diverse specii de plante, reprezentând un factor de risc major în agricultură și silvicultură.
• afidofag — Care se hrănește în mod exclusiv sau predominant cu afide (păduchi de plante). În entomologie și combaterea biologică a dăunătorilor, termenul descrie organisme prădătoare sau parazitoide (cum ar fi buburuzele, larvele de muște sirfide sau anumite specii de viespi mici) care joacă un rol critic în controlul ecologic al populațiilor de insecte fitofage, protejând culturile agricole fără a necesita aplicarea de substanțe chimice.
• agrionidă — Insectă gasteropodă sau libelulă de dimensiuni mici și corp zvelt, aparținând familiei Coenagrionidae (sau Agrionidae, în taxonomiile vechi), caracterizată prin aripi membranoase transparente pliante vertical deasupra abdomenului în poziție de repaus și colorit adesea intens metalic. Aceste insecte sunt prădătoare, trăind structural în proximitatea habitatelor acvatice dulcicole stătătoare sau lent curgătoare.
• alăcustă — Denumire regională rară sau variantă fonetică populară atestată în anumite graiuri pentru substantivul 'lăcustă'; insectă ortopteră dăunătoare agriculturii, cu picioare posterioare lungi adaptate pentru sărit și aparat bucal măcinător, recunoscută structural pentru migrațiile sale în roiuri devastatoare. Acest arhaism popular păstrează o valoare etno-entomologică deosebită, fiind consemnat în chestionarele lingvistice dedicate denumirilor tradiționale ale faunei.
• alăsidă — Termen microscopic rarisim sau regionalism neobișnuit întâlnit în vechi glosare tehnice sau traduceri arhaice entomologice, folosit probabil pentru a face referire la o familie specifică de insecte ori la structura aripilor unor lepidoptere din nomenclatura zoologică veche. În lexicografia contemporană, cuvântul are circulație extrem de limitată, fiind păstrat în special ca barieră arheologică lingvistică.
• albăstrel — De un albastru deschis, palid sau delicat; ușor albăstrui. Ca substantiv masculin, reprezintă denumirea populară atribuită fluturelui mic din familia licenidelor (Polyommatus Icarus), ale cărui aripi la mascul au o culoare azurie strălucitoare, sau speciei de pește mic de râu cunoscut sub numele de boarță.
• albiliță — Nume popular dat mai multor specii de fluturi de zi din familia pieridelor, cu aripile de culoare albă, presărate cu pete negre sau cenușii, a căror omidă este un dăunător deosebit de periculos pentru culturile de varză și alte crucifere.
• albină-țigănească — Denumire populară atribuită bondarului sau albinelor dulghere din genul Xylocopa, caracterizate printr-un corp masiv, robust, de culoare neagră-lucioasă sau violet-închis, cu aripi opace și un zumzet profund, care își construiesc cuiburile săpând galerii în lemnul uscat al construcțiilor rurale.
• albina-țiganului — Denumire populară dată bondarului sau unor specii de muște mari, bzoiari ori viespi solitare de pământ, caracterizate printr-un colorit mai închis, negricios ori arămiu și un zumzet puternic, care seamănă vag cu albinele dar nu produc miere.
• alelotrih — Termen științific rar utilizat în entomologie și zoologie structurală pentru a descrie un organism sau o formațiune anatomică ce prezintă perișori, cili ori peri senzitivi dispuși în perechi simetrice sau alternante. În descrierile taxonomice de precizie, cuvântul se folosește pentru a detaliat morfologia exoscheletului unor artropode, indicând o dispunere reciprocă a perilor cu rol în orientarea spațială sau mecanorecepție.
• alete — Termen de specialitate utilizat în entomologie sau biologie pentru a desemna insectele care se află în faza adultă, aripată și matură din punct de vedere sexual, în special în cazul speciilor de furnici sau termite care își dezvoltă aripile exclusiv pentru zborul nupțial de împerechere. Este o adaptare românească a conceptului științific internațional.
• Alona coelestis — Denumire științifică latină atribuită unei specii specifice de insecte (aparținând ordinului Lepidoptera sau coleopterelor în funcție de revizuirile taxonomice recente) sau utilizată ca denumire validă sau sinonim istoric în clasificarea crustaceelor cladocere microscopice. Acest taxon structural descrie specimene caracterizate prin trăsături morfologice distincte adaptate la micro-habitate specifice, fiind studiat în cadrul inventarelor de biodiversitate planetară.