#entomologie

• ascalaphus — Denumirea științifică a unui gen de insecte neuroptere din familia Ascalaphidae, înrudite cu leii-de-furnici, caracterizate prin ochi mari, zbor rapid și antene lungi terminate cu butoni. În context mitologic, termenul provine de la Ascalaphus, personaj din mitologia greacă, fiul lui Aheron, care a fost transformat de Demetra într-o bufniță drept pedeapsă pentru că a dezvăluit că Persefona a mâncat sâmburi de rodie în Infern.
• Audea — Gen de molii nocturne din familia Erebidae, subfamilia Erebinae, originar în principal din regiunile tropicale și subtropicale ale Africii, caracterizat prin aripi anterioare criptice și aripi posterioare adesea decorate cu dungi sau pete contrastante; Audea. Sunt insecte studiate în entomologie pentru a analiza fenomenele de mimetism și adaptare ecologică în savane și zone împădurite aride.
• automelă — Formă rară de anomalie morfologică congenitală sau monstruozitate teratologică la insecte, caracterizată prin prezența unuia sau mai multor apendice supranumerare (picioare, antene) inserate anormal pe propriile segmente toracice sau cefalice, adesea ca urmare a unei diviziuni embrionare aberante. În entomologia structurală, acest fenomen este studiat pentru înțelegerea mutațiilor homeotice și a genelor care controlează segmentarea și dezvoltarea corectă a axelor corporale.
• axili — Termen de specialitate rar utilizat pentru a descrie elemente structurale, perișori, solzi sau lăstari secundari dispuși grupat în axila frunzelor ori la încheietura nervurilor principale ale plantelor. În entomologie, poate desemna piese sclerotizate microscopice (axilare) care asigură articulația și plierea delicată a aripilor la baza toracelui insectelor, garantând un echilibru perfect în timpul zborului.
• azevedi — Formă de plural pentru substantivul azevediu sau epitet specific (latinizat) utilizat rar în taxonomia biologică internațională pentru a desemna un grup de specii de insecte, arahnide sau organisme minuscule descoperite ori descrise istoric de cercetători din familia Azevedo. În sens structural, această denumire onomastică servește drept marcă de identificare în cheile dicotomice, garantând o clasificare curată a microfaunei.
• babarugă — Denumire populară și regională rară folosită în anumite zone ale țării pentru a desemna buburuza (gărgărița / mămăruța) sau, în alte graiuri, un tip de gâză neagră ori cărăbuș mic de pământ. De asemenea, termenul supraviețuiește în folclorul copiilor ca element de rimă în cântecelele tradiționale menite să invoce deschiderea aripilor insectei, fiind încărcat de conotații ludice și magice arhaice legate de prognoza vremii sau aducerea norocului.
• băbîrcă — Denumire populară și regională atribuită unor insecte de mici dimensiuni, gândaci de pământ sau, în anumite graiuri locale, unor specii de păsări mici, circumspecte. În sens figurat și depreciativ, termenul descrie o femeie măruntă, bătrână și cusurie, ori o persoană zgârcită și retrasă, care își petrece timpul strângând lucruri neînsemnate.
• băburină — Denumire populară atribuită unor insecte mici, paraziți ai plantelor sau gândăcei de pământ; în anumite subgraiuri din sudul țării, termenul desemnează și o specie măruntă de ciupercă parazită care se dezvoltă pe scoarța copacilor bătrâni în perioadele umede. La sensul figurat și adesea depreciativ, termenul individualizează o femeie în vârstă, foarte măruntă, agitată și guralivă, care își petrece timpul strângând informații inutile.