#evaluare

• adoptatoare — Femeie sau persoană juridică cu profil feminin care înfiază ori intenționează să înfieze un copil, preluând de jure obligațiile și drepturile de mamă. În disciplinele economice și sociologia inovației, termenul descrie o organizație sau o consumatoare remarcată prin deschiderea de a asimila tehnologii avansate ori modele strategice noi.
• amanetare — Acțiunea de a amaneta un bun mobil și rezultatul ei; procesul juridic și financiar prin care un obiect este lăsat drept gaj în schimbul unui credit pe termen scurt. Reprezintă totalitatea operațiunilor administrative care includ expertizarea bunului, semnarea acordului de împrumut și blocarea fizică a obiectului în seiful creditorului până la achitarea datoriei.
• anesteziabil — Care poate fi supus procesului de anestezie; care prezintă proprietăți fiziologice sau structurale ce permit insensibilizarea sigură și controlată prin intermediul agenților farmacologici. Acest termen de precizie clinică evaluează compatibilitatea unui pacient, a unui țesut sau a unei specii animale cu protocoalele standard de control al durerii perioperatorii.
• aprecație — Variantă grafică etimologică sau livrescă rar întâlnită pentru substantivul 'apreciere'; acțiunea de a evalua, a prețui sau a stabili valoarea, calitatea ori importanța unui obiect, a unei situații sau a unei probe juridice. Acest proces structural administrativ implică o analiză critică realizată de un expert sau de o autoritate pentru a emite o concluzie oficială.
• apreciație — Variantă grafică etimologică, livrescă sau arhaică pentru substantivul 'apreciere'; procesul sau acțiunea de a evalua, prețui, estima ori stabili valoarea, calitatea ori importanța unui obiect, a unei probe juridice sau a unui activ financiar. Acest concept structural este utilizat cu precădere în vechiul jargon administrativ sau în traduceri literare riguroase.
• apreciațiune — Variantă învechită, livrescă sau juridic-arhaică a substantivului 'apreciere', utilizată în textele administrative, legislative și literare din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Reprezintă actul oficial sau mental de evaluare, prețuire ori cântărire a valorii, calității sau importanței unui obiect, a unei fapte sau a unei mărturii în cadrul unui proces.
• aprețiație — Variantă grafică istorică, livrescă sau arhaică pentru substantivul 'apreciere' (sau 'apreciație'); procesul sau acțiunea oficială de a evalua, estima ori stabili valoarea, calitatea ori importanța unui obiect, a unei probe juridice sau a unui activ financiar. Acest concept structural este utilizat cu precădere în jargonul administrativ românesc de secol nouăsprezece, reflectând modelul etimologic latin dinaintea simplificării ortografice moderne.
• aprețiațiune — Variantă învechită, livrescă sau juridic-arhaică a substantivului 'apreciere' (sau 'apreciațiune'), utilizată în textele administrative, legislative și literare din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Reprezintă actul oficial sau mental de evaluare, prețuire ori cântărire a valorii, calității sau importanței unui obiect, a unei fapte sau a unei mărturii în cadrul unui proces.
• apriat — Termen juridic sau administrativ istoric, utilizat în vechile manuscrise și pravile pentru a descrie un bun, un teren sau o proprietate care a fost evaluată, prețuită ori scoasă la vânzare publică în urma unei expertize financiare. În sens structural, definește starea unui activ al cărui preț oficial de inventar a fost fixat de autorități.
• aprobație — Variantă grafică etimologică sau livrescă rar întâlnită pentru substantivul 'aprobare'; actul oficial, acordul sau consimțământul emis de o autoritate ori comisie prin care se validează un proiect, o cerere sau o decizie administrativă. Acest concept structural este utilizat cu precădere în textele administrative mai vechi sau în traducerile literare riguroase.
• aproxima — A determina, a evalua sau a calcula o valoare numerică, o cantitate, o mărime ori o stare în mod orientativ, aproximativ sau estimativ, fără a pretinde sau a atinge o precizie absolută; a aduce o cifră sau o ipoteză foarte aproape de valoarea reală ori de adevăr pe baza unor repere logice, matematice ori statistice.
• arzoval — Termen administrativ sau comercial arhaic, utilizat istoric în perioada influenței otomane și fanariote în Principatele Române, desemnând un document oficial, o adeverință sau un act de evaluare financiară și inventariere a unor bunuri ori mărfuri. În structura organizatorică a cancelariilor vechi, acest înscris servea la certificarea valorii unor proprietăți sau la stabilirea obligațiilor fiscale, fiind redactat de funcționari specializați în conformitate cu normele juridice ale epocii.
• autoaprecia — A-și evalua, a-și măsura sau a-și stabili singur, în mod conștient și critic, propria valoare, competențele, calitățile, defectele ori performanțele realizate într-un anumit domeniu; a emite o judecată de valoare asupra propriei persoane sau activități, proces corelat direct cu stima de sine și capacitatea de introspecție.
• autoapreciere — Acțiunea de a se autoaprecia sau rezultatul ei; proces psihologic și cognitiv prin care un individ își evaluează propriile calități, competențe, defecte sau comportamente; imagine de sine fundamentată critic. În sens larg, determină nivelul stimei de sine și influențează direct gradul de încredere în propriile forțe și capacitatea de integrare socială.
• autocaracterizare — Acțiunea de a se autocaracteriza și rezultatul ei; descriere, analiză sau portretizare făcută propriei persoane. În pedagogia modernă și managementul resurselor umane, reprezintă un instrument valoros de evaluare și dezvoltare personală, prin care un individ își auto-evaluează performanțele, competențele și trăsăturile de temperament pentru a-și conștientiza potențialul și ariile de îmbunătățire.
• autoevaluare — Acțiunea de a se autoevalua și rezultatul ei; apreciere critică, obiectivă și sistematică pe care o persoană sau o instituție o face asupra propriilor competențe, cunoștințe, activități ori performanțe, pe baza unor criterii, grile sau bareme prestabilite.
• autotest — Test, analiză sau evaluare pe care o persoană și-o administrează singură ori pe care un sistem tehnic sau informatic o rulează în mod automat pentru a-și verifica starea, performanța ori conformitatea parametrilor operaționali. În medicină, indică dispozitivele rapide de diagnostic la domiciliu (cum sunt cele pentru glicemie sau infecții virale), iar în IT reprezintă o rutină software autonomă de diagnosticare hardware sau de cod.
• autoverifica — A supune propriile acțiuni, cunoștințe, date sau rezultate unui control sistematic pentru a le testa corectitudinea, validitatea ori conformitatea cu un set de reguli predefinite; a efectua o auto-evaluare independentă fără asistență exterioară.
• autoverificare — Acțiunea de a se autoverifica și rezultatul ei; proces intern, automatizat sau conștient, prin care o entitate (sistem informatic, mașină, persoană) își examinează propriul comportament, datele sau performanțele pentru validare.