#făt

• abrahiocefal — Monstru teratologic, făt sau organism cu malformații congenitale severe, caracterizat prin absența simultană a brațelor și a capului, ori prin unirea anormală și rudimentară a structurilor cefalice în absența membrelor superioare; (adjectival) care prezintă caracteristicile anatomice ale acestei anomalii de dezvoltare embrionară.
• Abu Nuwas — Unul dintre cei mai mari poeți arabi din perioada clasică a Califatului Abbasid, faimos pentru spiritul său iconoclast, rafinamentul stilistic și redefinirea poeziei bacchice (khamriyyat). Opera sa, caracterizată printr-o sinceritate șocantă și o ironie subtilă la adresa convențiilor sociale și religioase ale epocii, a marcat o ruptură definitivă de rigiditatea poeziei beduine preislamice, celebrând libertatea urbană, plăcerile efemere și estetica hedonistă a Bagdadului medieval.
• acardiac — Care este lipsit de inimă sau prezintă un cord rudimentar complet nefuncțional. În neonatologie și medicină fetală, termenul descrie 'fătul acardiac' (sau geamănul acardiac), o malformație congenitală extrem de rară ce apare exclusiv în sarcinile gemene monocoriale, ca urmare a sindromului de perfuzie arterială inversată (secvența TRAP). În această anomalie, fătul malformat supraviețuiește intrauterin doar fiindcă primește sânge pompat de cordul geamănului său sănătos (geamănul pompă).
• acardie — Absență congenitală totală a inimii sau oprire completă în dezvoltarea ontogenetică a cordului la un făt. Această anomalie structurală severă este incompatibilă cu viața extrauterină de sine stătătoare și este documentată aproape exclusiv în cadrul sarcinilor multiple monocoriale cu dezvoltare asimetrică (secvența TRAP), unde circulația sangvină a fătului afectat este susținută exclusiv de inima geamănului său prin intermediul unor anastomoze vasculare placentare.
• acromicrie — Condiție clinică patologică rară, considerată opusul acromegaliei, caracterizată prin dimensiunile neobișnuit de mici și dezvoltarea insuficientă a extremităților corpului (mâini, picioare, oasele feței). Acest sindrom structural este provocat cel mai adesea de disfuncții hipofizare congenitale, leziuni ale diencefalului sau tulburări severe de secreție ale hormonilor trofici în perioada de creștere.
• adenalgie — Durere localizată la nivelul unei glande sau al unui ganglion limfatic, apărută independent sau ca simptom secundar în cadrul unor procese inflamatorii, infecțioase ori tumorale. Acest fenomen clinic se manifestă prin sensibilitate accentuată la palpare și disconfort structural persistent, necesitând investigații clinice pentru determinarea etiologiei exacte a afectării ganglionare.
• adenectomie — Intervenție chirurgicală care constă în extirparea sau rezecția completă ori parțială a unei glande sau a unui ganglion limfatic afectat de un proces patologic. Această procedură chirurgicală structurală este utilizată frecvent pentru îndepărtarea tumorilor glandulare, ameliorarea complicațiilor obstructive sau eliminarea focarelor infecțioase severe din sistemul limfatic.
• adenie — Stare patologică rară sau concept clinic vechi caracterizat prin absența congenitală, atrofia severă ori dezvoltarea insuficientă a glandelor sau a ganglionilor limfatici dintr-o anumită regiune a corpului. Acest fenomen structural perturbă funcționarea normală a sistemului endocrin sau imunitar, afectând secreția glandulară sau capacitatea de filtrare limfatică a organismului.
• adenocel — Formațiune chistică, hernie sau tumoare benignă cu conținut lichidian localizată la nivelul unui ganglion limfatic sau al unei structuri glandulare. Reprezintă o dilatare structurală patologică apărută în urma blocării canalelor de drenaj ori ca o reacție inflamatorie severă, provocând o mărire de volum vizibilă sau palpabilă în zona afectată.
• adenodinie — Senzație dureroasă localizată la nivelul unei glande sau al unui ganglion limfatic, apărută ca urmare a unui proces inflamator acut, a unei congestii vasculare sau a unei distensii structurale a capsulei organului. Acest simptom clinic este echivalent cu adenalgia și este întâlnit frecvent în cadrul limfadenitelor infecțioase, asigurat de sensibilitatea receptorilor nervoși regionali la palpare.
• adenofaringită — Proces inflamator acut sau cronic care afectează simultan mucoasa faringiană și țesutul limfatic glandular adiacent, în special ganglionii retrofaringieni sau amigdalele palatine. Această afecțiune structurală este de origine infecțioasă (virală sau bacteriană) și se manifestă clinic prin disfagie severă, febră, adenopatie cervicală dureroasă și congestie faringiană generalizată.
• adenografie — Metodă imagistică sau tehnică radiologică de investigare care permite vizualizarea structurală și examinarea detaliată a sistemului glandular ori a ganglionilor limfatici. Acest procedeu medical se realizează de regulă prin introducerea unei substanțe de contrast radiopace în vasele limfatice eferente, urmată de efectuarea unor radiografii succesive pentru a detecta anomalii precum tumori, blocaje structurale sau inflamații cronice.
• adenolimfangiom — Formă rară de tumoră benignă cu structură mixtă, caracterizată prin proliferarea simultană a elementelor epiteliale glandulare și a vaselor limfatice dilatate încapsulate. Această leziune nodulară se dezvoltă structural cel mai adesea la nivelul ganglionilor limfatici regionali sau în apropierea marilor glande salivare (cum ar fi glanda parotidă), prezentând un aspect microscopic complex cu spații chistice pline cu limfă.
• adenolimfocel — Formațiune chistică sau dilatare patologică a vaselor limfatice localizată la nivelul unui ganglion limfatic, apărută ca urmare a unui blocaj cronic în circulația limfei. Această structură anatomică alterată acumulează un fluid clar (limfă) în interiorul parenchimului glandular, generând o tumefacție locală nedureroasă, dar vizibilă la examinările imagistice de înaltă rezoluție.
• adenolipomatoză — Afecțiune caracterizată prin proliferarea benignă, simultană și excesivă a țesutului adipos în interiorul sau în jurul ganglionilor limfatici și ai structurilor glandulare, determinând o mărire difuză de volum a acestora. Acest fenomen structural histopatologic perturbă arhitectura normală a țesutului moale regional, generând formațiuni nodulare palpabile care sunt adesea asimptomatice, dar pot pune probleme de diagnostic diferențial cu lipoamele simple sau limfadenopatiile maligne.
• adenologie — Ramură a anatomiei și a medicinei care se ocupă cu studiul macroscopic și microscopic al glandelor (endocrine și exocrine) și al sistemului limfatic, analizând structura, poziționarea și funcțiile acestora. Această disciplină structurală fundamentează înțelegerea proceselor de secreție hormonală și a mecanismelor de apărare imunitară coordonate de nodulii limfatici din organismul uman.
• adenomalacie — Stare patologică rară caracterizată prin înmuierea anormală, pierderea consistenței ferme sau degenerescența structurală a unei glande ori a unui ganglion limfatic. Acest fenomen clinic apare de regulă ca o consecință secundară a unor procese inflamatorii cronice severe, a unor tulburări majore de vascularizație (ischemie) ori a unor infecții necrozante care distrug stroma conjunctivă de susținere a organului glandular.
• adenomegalie — Mărire hipertrofică a volumului unei glande sau al unui ganglion limfatic, apărută ca reacție la un proces inflamator, infecțios, imunitar sau neoplazic din organism. Acest fenomen structural se manifestă clinic prin apariția unor tumefieri palpabile în regiuni precum cea cervicală, axilară sau inghinală, necesitând investigații imagistice și histopatologice pentru determinarea cauzei subiacente.
• adenoncoză — Stare patologică rară sau termen clinic de nișă care desemnează mărirea de volum, tumefierea sau hipertrofia generalizată a unei glande ori a unui ganglion limfatic, fără a implica în mod necesar un proces malign structural. Acest fenomen apare ca urmare a unei proliferări celulare benigne, a unei staze prelungite a secrețiilor glandulare sau în cadrul unor reacții inflamatorii cronice de etiologie diversă.
• adenopatie — Afecțiune sau manifestare clinică caracterizată prin mărirea patologică de volum, modificarea consistenței sau sensibilității ganglionilor limfatici. Acest fenomen structural reprezintă un semnal de alarmă al organismului, survenind ca reacție la o infecție locală sau generalizată (virală, bacteriană, fungică), în cadrul bolilor autoimune sau ca indicator direct al unei proliferări tumorale maligne primare ori metastatice.