#folclor românesc
- aușuc — Formă diminutivală arhaică și regională derivată din termenul 'auș', folosită pentru a desemna un bătrânel simpatic, un moșneag sfătos sau, în sens ornitologic popular, un aușel (pasăre de talie foarte mică). În credințele mitologice românești, termenul face trimitere la o prezență familială protectoare, un spirit ancestral al bunicilor sau străbunicilor evocat cu afecțiune în comunitățile rurale.
- baba — Termen cu multiple valențe semantice; în sensul cel mai răspândit, desemnează o femeie în vârstă sau bunică, adesea încărcată de conotații folclorice mistic-arhaice (cum ar fi Babele din martie). În sens tehnic sau industrial, reprezintă o piesă masivă de metal sau lemn montată pe puntea unei nave ori pe un chei pentru fixarea parâmelor de acostare, sau un element de susținere la instalațiile de foraj. De asemenea, poate face referire la un preparat culinar tradițional copt în forme speciale.
- babalear — Termen regional rar folosit în anumite graiuri rurale pentru a desemna un tip de dans popular tradițional sau o adunare festivă stradală cu caracter carnavalesc, specifică sărbătorilor de iarnă sau ritualurilor de primăvară. În aceste manifestări folclorice, participanții poartă măști grotești antropomorfe (care ironizează de regulă bătrânii satului) și execută mișcări sacadate, sărite și ritmice menite să alunge simbolic spiritele malefice, frigul și iarna.
- babareasă — Termen regional rar folosit în anumite comunități rurale românești pentru a desemna o femeie în vârstă care îndeplinește un rol tradițional specific, cum ar fi cel de moașă empirică, vindecătoare populară sau organizatoare a ritualurilor folclorice feminine (cum ar fi jocurile babelor). De asemenea, termenul poate fi utilizat ca o formă de identificare etnică sau geografică arhaică, făcând referire la o femeie de origine bavareză ori dintr-o regiune istorică specifică, adaptată fonetic în graiurile locale.
- babauă — Personaj imaginar des întâlnit în folclorul românesc și în poveștile pentru copii, reprezentat ca o femeie bătrână, urâtă, adesea rea sau înzestrată cu puteri supranaturale negative, utilizat simbolic pentru a-i speria sau disciplina pe cei mici; sperietoare, babiță sau reprezentare antropomorfă a unei entități malefice obscure.
- băbuie — Denumire populară atribuită unei femei în vârstă, utilizată adesea cu o nuanță ușor ironică sau în contexte magico-rituale pentru a desemna o vrăjitoare de sat sau o descântătoare. În anumite graiuri locale din vestul țării, termenul este folosit și în botanica populară ca indicator arhaic pentru specii de ciuperci sălbatice necomestibile sau plante cu proprietăți halucinogene utilizate în vechime pentru obținerea unor poțiuni.