#gena

• antipiogen — Care combate, previne, distruge sau oprește formarea puroiului și dezvoltarea bacteriilor piogene, precum stafilococii sau streptococii, responsabile de infecțiile supurative ale țesuturilor. Acest tip de agent structural stimulează curățarea celulară, reduce inflamația și blochează multiplicarea microbilor în focarele infecțioase deschise.
• apă oxigenată — Soluție apoasă diluată de peroxid de hidrogen (H₂O₂), de regulă în concentrație de trei la sută, utilizată pe scară largă în medicină și gospodărie datorită proprietăților sale antiseptice, dezinfectante și hemostatice ușoare. La contactul cu țesuturile lezate sau sângele, efervescența sa caracteristică produce o spumă albă prin eliberarea rapidă a oxigenului atomic, curățând mecanic rănile de impurități și bacterii.
• apă-oxigenată — Formă compusă și ortografiată cu cratimă a neologismului ce desemnează o soluție apoasă diluată de peroxid de hidrogen (H₂O₂), de regulă în concentrație de trei la sută. Această licoare farmaceutică este utilizată pe scară largă pentru proprietățile sale antiseptice, dezinfectante și hemostatice ușoare, eliberând oxigen atomic sub formă de spumă albă la contactul cu rănile deschise.
• apnee — Oprire temporară, voluntară sau involuntară, a respirației, caracterizată prin suspendarea tranzitorie a fluxului de aer către plămâni. Acest fenomen structural poate apărea fiziologic în timpul scufundărilor ori patologic în timpul somnului, determinând scăderi ale oxigenului din sânge și fragmentarea odihnei nocturne.
• araucană — Forma de feminin pentru termenul 'araucan'; desemnează o femeie ce aparține poporului indigen Mapuche din America de Sud sau, în sens lingvistic, limba nativă a acestui popor (cunoscută și ca mapudungun). Ca adjectiv, califică obiecte, tradiții, manifestări artistice sau structuri sociale specifice acestei culturi amerindiene recunoscute pentru bogăția mitologiei și tehnicile avansate de țesut.
• arilod — Termen chimic rar utilizat pentru a descrie un radical organic sau un compus halogenat derivat dintr-o hidrocarbură aromatică (aril) în care un atom de hidrogen a fost substituit structural cu un atom de iod. Această clasă de compuși joacă un rol important ca intermediari în sinteza organică avansată și în reacțiile de cuplare încrucișată catalizate de metale.
• asfixiare — Acțiunea de a asfixia și rezultatul ei; stare patologică gravă cauzată de scăderea bruscă a oxigenului și acumularea de dioxid de carbon în organism, ducând la pierderea cunoștinței și stop respirator. Acest proces structural poate surveni prin strangulare, înec, blocarea mecanică a căilor aeriene sau inhalarea unor gaze toxice, necesitând manevre de prim ajutor imediate.
• autogen — Care se produce, se generează sau se dezvoltă de la sine, fără intervenția unui agent exterior; independent în structura sa de origine. În metalurgie și tehnică, termenul desemnează un procedeu industrial de sudare sau tăiere a metalelor prin topire locală cu flacără oxiacetilenică sau arc electric, utilizat adesea ca substantiv („aparat autogen”). În psihologie, definește tehnici de relaxare neuromusculară ghidate din interior.
• autohtonie — Calitatea sau însușirea de a fi autohton; starea unei populații, specii sau culturi de a fi originară din pământul sau regiunea în care viețuiește. În dezbaterile istoriografice și filosofice, noțiunea fundamentează argumentul continuității și al legitimității istorice a unui popor asupra spațiului său geografic primordial, definind identitatea etnică profundă în raport cu migrațiile ulterioare.
• autohtonitate — Caracterul, calitatea sau starea juridică și istorică a unei comunități, culturi sau specii de a fi autohtonă; recunoașterea oficială a legăturii ancestrale și neîntrerupte dintre un grup uman și teritoriul său de origine. În dreptul internațional contemporan, conceptul fundamentează revendicările de autodeterminare, protecție ecologică și conservare a patrimoniului imaterial în fața presiunilor asimilatoare sau industriale.
• autoinfecție — Proces patologic caracterizat prin declanșarea unei boli infecțioase cauzate de microorganisme (bacterii, virusuri, ciuperci) deja prezente în mod normal în organismul gazdei ca elemente comensale sau în stare latentă, dar care devin virulente pe fondul prăbușirii sistemului imunitar sau al migrării lor într-o altă regiune anatomică sterilă. Fenomenul definește infecțiile endogene apărute fără un contact secundar cu o sursă externă de contaminare.
• autonastie — Mimișcare de curbare sau orientare autonomă a unor organe vegetale (precum frunzele sau petalele), determinată de factori de creștere interni sau corelații anatomice proprii plantei, independent de acțiunea directă ori direcția unor stimuli externi. Acest fenomen fiziologic structural reflectă capacitatea endogenă a organismului vegetal de a-și regla poziția segmentelor în mod adaptativ pe parcursul ciclului său biologic.
• autovaccina — A supune sau a se supune unui tratament imunologic bazat pe injectarea unui autovaccin; a vaccina un bolnav folosind culturi microbiene obținute din propriul său organism pentru a genera o rezistență biologică specifică împotriva unei infecții rezistente.