#graminee

• agropyrum — Denumire științifică (în limba latină) pentru un gen de plante erbacee perene din familia gramineelor (Poaceae), cunoscut în limba română sub numele popular de pir. Aceste plante se caracterizează prin rizomi lungi, târâtori și ramificați, având o capacitate uriașă de adaptare și răspândire, fiind considerate adesea buruieni greu de combătut în culturi, dar și specii valoroase pentru fixarea solurilor nisipoase sau ca plante furajere.
• Agrostis — Denumire științifică (în limba latină) pentru un gen mare și cosmopolit de plante erbacee din familia gramineelor (Poaceae), cunoscute popular în limba română sub numele de iarba câmpului sau oloagă. Aceste plante au inflorescențe sub formă de paniculă răsfirată și sunt extrem de valoroase în agricultură ca plante furajere de pajiște, dar și în peisagistică pentru crearea de gazon fin, rezistent la călcare și tundere frecventă.
• Agrostis alpina — Specie de plante erbacee perene din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), adaptată structural la climatul montan înalt și alpin. Această iarbă crește sub formă de tufe mici și dese pe pajiștile alpine, stâncării sau grohotișuri, având un rol ecologic crucial în prevenirea eroziunii solului subțire din zonele montane superioare și servind drept hrană pentru fauna montană sălbatică.
• Agrostis nebulosa — Specie de plante erbacee anuale din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), originară din Peninsula Iberică și nord-vestul Africii, cunoscută popular sub numele de iarba norișor sau iarba ceață. Această plantă este extrem de apreciată în horticultură și design peisagistic datorită inflorescențelor sale spectaculoase, extrem de fine, ramificate și delicate, care creează un efect vizual de nor sau ceață deasupra solului, fiind utilizată frecvent în aranjamente florale uscate.
• Agrostis pulchella — Specie de plante erbacee din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), apreciată pentru aspectul său estetic fin și delicat. Această iarbă decorativă se caracterizează prin tufe compacte, frunze înguste, filiforme și inflorescențe gracile sub formă de paniculă răsfirată, fiind utilizată ocazional în designul peisagistic, amenajarea rocăriilor sau în compoziția amestecurilor de gazon ornamental pentru zone parțial umbrite.
• Agrostis rupestris — Specie de plante erbacee perene din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), nativă din zonele muntoase ale Europei (inclusiv Munții Carpați). Această iarbă crește în tufe dense, scunde, pe substraturi pietroase, stâncării, grohotișuri și pajiști alpine cu soluri superficiale, acide, fiind extrem de rezistentă la ger, vânturi puternice și uscăciune, având un rol ecologic major în fixarea solului din etajul alpin.
• Agrostis stolonifera — Specie de plante erbacee perene din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), caracterizată prin producerea de stoloni lungi, târâtori, cu ajutorul cărora formează un covor verde extrem de des, fin și elastic. Datorită capacității sale remarcabile de regenerare rapidă și rezistenței la tunderea foarte joasă, este utilizată pe scară largă în întreaga lume pentru înființarea terenurilor de golf, a terenurilor de sport de lux și a gazonului ornamental de înaltă calitate.
• Agrostis tenuis — Specie de plante erbacee perene din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), sinonimă parțial cu Agrostis capillaris, cunoscută popular sub numele de pirul fin sau iarba câmpului subțire. Este o componentă majoră a pajiștilor naturale din zonele temperate, fiind extrem de apreciată datorită rezistenței sale remarcabile la soluri sărace, acide sau uscate, fiind utilizată intensiv în amestecurile tradiționale de gazon ornamental pentru parcuri și grădini rezidențiale.
• agrosto — Prefixoid sau element de compunere neologistic extras din limba greacă, utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma cuvinte noi referitoare la iarbă, pajiști, graminee sau studiul plantelor ierboase. Acesta servește ca bază structurală în constituirea unor discipline academice specifice precum agrostologia sau agrostografia.
• agrostografie — Descriere monografică, tehnică și detaliată a gramineelor și a plantelor ierboase dintr-o anumită regiune geografică, cuprinzând detalii despre morfologia, clasificarea și utilitatea lor economică sau ecologică. Lucrarea agrostografică rezultată servește ca document de referință istorică și științifică pentru botaniști și agronomi.
• agrostologie — Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul sistematic, morfologic, ecologic și economic al gramineelor (familia Poaceae), incluzând ierburile de pajiște, cerealele și stuful. Această disciplină oferă fundamentul științific pentru managementul durabil al pășunilor, ameliorarea soiurilor furajere și restaurarea ecologică a habitatelor ierboase afectate de eroziune sau supraexploatare.
• Aira — Gen taxonomic de plante erbacee anuale din familia Poaceae (Gramineae), caracterizat structural prin tulpini zvelte, subțiri și inflorescențe delicate sub formă de panicule ramificate, fiind adaptat la soluri uscate, nisipoase sau silicioase. Răspândite nativ în regiunile temperate din Eurasia și Africa de Nord, aceste graminee de dimensiuni reduse dețin o importanță ecologică deosebită în fixarea solurilor fragile și ca indicatori ai acidității substratului, unele specii fiind folosite în aranjamente florale decorative uscate datorită aspectului lor fin și persistent.
• Alopecurus — Gen de plante erbacee perene sau anuale din familia Poaceae (Gramineae), răspândite în regiunile temperate ale emisferei nordice, cunoscute popular sub denumirea de 'coada-vulpii'. Aceste graminee se caracterizează structural prin inflorescențe dense, cilindrice, spici-forme și mătăsoase, asemănătoare unei cozi de animal, fiind utilizate ca plante furajere valoroase în pajiști sau cultivate ornamental.
• Alopecurus lanatus — Denumire științifică latină pentru o specie rară de plantă erbacee din genul Alopecurus, familia Poaceae (Gramineae). Această graminee se remarcă structural prin perișorii densi, moi și lânoși (lanatus) care acoperă teaca frunzelor și inflorescența spici-formă, reprezentând o adaptare morfologică excelentă pentru conservarea umidității și protecția împotriva variațiilor termice extreme din habitatele sale native.
• Alopecurus pratensis — Denumire științifică latină pentru coada-vulpii de pajiște, o specie de plantă erbacee perenă din familia Poaceae (Gramineae), extrem de valoroasă din punct de vedere furajer. Această plantă se caracterizează structural prin tulpini erecte, frunze netede și inflorescențe cilindrice dense spici-forme de un verde-cenușiu mătăsos, fiind răspândită în pajiștile umede și fertile din regiunile temperate.
• Andropogon — Un gen extins de plante erbacee perene din familia gramineelor (Poaceae), native în zonele calde și temperate ale globului, cunoscute sub numele popular de iarbă de barbă. Această entitate botanică structurală se caracterizează prin tulpini erecte, rigide și inflorescențe sub formă de spice grupate, acoperite cu peri lungi, mătăsoși și argintii, având o importanță ecologică majoră în stabilizarea solurilor de prerie și ca plante furajere.
• anemofil — Despre plante, flori sau specii vegetale a căror polenizare se bazează structural pe acțiunea vântului, cel din urmă transportând granulele de polen de la antere la stigmatul florilor feminine. Organismele anemofile prezintă adaptări anatomice precise, cum ar fi lipsa petalelor viu colorate, absența nectarului, stamine lungi, pendulante și granule de polen extrem de ușoare, netede și produse în cantități mari.
• anemofilă — Forma de gen feminin a cuvântului 'anemofil'; despre o plantă, floare sau specie vegetală a cărei fertilizare depinde structural de transportul granulelor de polen prin intermediul vântului. În fitocenologie, definește specii (precum gramineele sau coniferele) care prezintă adaptări anatomice reproductive adaptate pentru captarea polenului din curenții de aer.
• anemofilie — Fenomen biologic, tip de reproducere sau strategie ecologică (cunoscută și sub numele de anemogamie) în care polenizarea plantelor se realizează structural prin intermediul vântului și al curenților de aer, care transportă granulele de polen de la aparatul masculin la cel feminin. Acest proces abiotic controlează fluxul genetic în populații mari de plante cum sunt cerealele, gramineele furajere și arborii forestieri.
• anemogam — Despre plante, flori sau specii vegetale a căror polenizare și fertilizare se realizează structural prin intermediul vântului, care transportă granulele de polen de la aparatul masculin la stigmatul florilor feminine. Reprezintă echivalentul adjectival și conceptual al termenului anemofil, descriind specii cu adaptări anatomice adaptate pentru reproducerea abiotică eoliană.