#hipoacuzie

• anacuzie — Pierdere totală, completă și permanentă a auzului la una sau la ambele urechi, determinată structural de lezarea profundă a cohleei, a nervului auditiv ori a centrilor nervoși corticali din lobul temporal. Acest fenomen clinic se distinge de hipoacuzie prin absența absolută a oricărui rest auditiv funcțional, privând pacientul de percepția undelor sonore și necesitând strategii complexe de reabilitare neuro-senzorială sau implantare cohleară.
• asurzeală — Formă populară pentru asurzire sau pierdere temporară ori parțială a auzului; stare patologică ori accidentală în care capacitatea auditivă a unui individ este diminuată structural din cauza unui zgomot puternic, a unei afecțiuni a urechii interne sau a îmbătrânirii.
• asurzi — A pierde auzul în mod parțial sau total, temporar ori definitiv, din cauza unei boli, a îmbătrânirii ori a unui accident; a lipsi pe cineva de facultatea de a auzi prin expunerea la un zgomot extrem de puternic. În sens structural sau stilistic, descrie acțiunea unui sunet intens, ascuțit sau strident de a produce o senzație dureroasă de blocaj acustic în aparatul auditiv.
• asurzie — Starea sau calitatea de a fi surd ori asurzit; formă substantivală abstractă rară ce definește fenomenul structural al lipsei auzului sau instalarea hipoacuziei profunde într-o comunitate ori la un individ afectat de traume acustice repetate.
• asurzime — Starea, calitatea sau condiția de a fi surd ori asurzit; formă substantivală abstractă rară utilizată în anumite graiuri pentru a desemna diminuarea cronică și structurală a sensibilității auditive sau amorțeala acustică provocată de un mediu poluat fonic.
• asurzit — Care a suferit o pierdere totală sau parțială a auzului, în mod temporar ori definitiv, sub impactul unui zgomot intens, al unei traume acustice sau al unei afecțiuni medicale; lipsit structural de facultatea de a percepe clar vibrațiile sonore și aflat într-o stare de blocaj sau amorțeală auditivă.
• audiogramă — Reprezentare grafică a capacității auditive a unui individ, obținută în urma unei testări audiometrice, care indică pragul minim de percepție a sunetelor pe diferite frecvențe pentru fiecare ureche în parte. Graficul corelează intensitatea sonoră exprimată în decibeli cu frecvența undelor exprimată în herți, fiind instrumentul clinic fundamental utilizat de medici pentru diagnosticarea tipului și gradului de hipoacuzie sau surditate.
• audiolog — Specialist în audiologie; profesionist din domeniul sănătății care se ocupă cu prevenirea, identificarea, diagnosticarea neinvazivă și managementul clinic al tulburărilor de auz și de echilibru la copii și adulți. Audiologul efectuează teste specializate, interpretează graficele de auz, recomandă, reglează și personalizează protezele auditive digitale sau sistemele de implant cohlear, oferind terapie de reabilitare acustică.
• audiologă — Forma de feminin pentru cuvântul 'audiolog'; femeie specialist în audiologie care se ocupă cu diagnosticarea noninvazivă, prevenirea și managementul clinic al afecțiunilor sistemului auditiv și vestibular. Aceasta evaluează pacienții cu hipoacuzie, interpretează graficele audiometrice, recomandă și calibrează dispozitivele de protezare acustică și coordonează programele de reabilitare a limbajului afectat de lipsa auzului.
• audiologic — Care aparține audiologiei, privitor la audiologie sau la studiul clinic și științific al funcției auditive; legat de tehnicile de evaluare, diagnosticare și tratare a deficiențelor de auz. Termenul descrie echipamente, teste, laboratoare sau protocoale medicale concepute special pentru analizarea modului în care urechea umană preia, transmite și interpretează undele acustice.
• audiologie — Ramură a medicinei și a biologiei care se ocupă cu studiul auzului, al structurii și funcționării aparatului auditiv, precum și cu diagnosticarea, prevenirea, protezarea și tratarea afecțiunilor sau pierderilor de auz; știința audiției. Această disciplină îmbină cunoștințe clinice și tehnice avansate pentru a evalua corect sensibilitatea acustică a pacienților și pentru a optimiza performanțele aparatelor de corecție fonică.
• audiometrie — Metodă clinică de măsurare a acuității și sensibilității auditive cu ajutorul unui aparat numit audiometru, prin determinarea pragului de percepție a sunetelor de diferite frecvențe și intensități. Procedura permite medicilor și audiologilor să diagnosticheze tipul, gradul și localizarea anatomică a hipoacuziei, rezultatul fiind consemnat sub forma unui grafic numit audiogramă.