#imprumut

• adstrat — Totalitatea elementelor dintr-o limbă străină care pătrund într-un idiom și se adaugă acestuia după ce el s-a constituit complet ca structură distinctă. Spre deosebire de substrat (limba populației autohtone asimilate) și superstrat (limba cuceritorilor care se dizolvă în idiomul local), adstratul reprezintă rezultatul unor contacte prelungite, al vecinătății geografice, al legăturilor istorico-politice sau culturale între popoare. Elementele sale produc modificări preponderent cantitative, îmbogățind lexicul și sistemul de afixe fără a altera nucleul gramatical central.
• amanet — Formă de garanție reală mobiliară prin care un debitor predă creditorului un bun mobil (obiecte de preț, bijuterii, electronice) pentru a asigura rambursarea unei datorii sau obținerea unui împrumut bănesc pe termen scurt. Prin extensie, termenul desemnează instituția comercială sau magazinul specializat (casă de amanet) care acordă aceste împrumuturi pe baza evaluării bunurilor lăsate drept gaj.
• amanetar — Persoană fizică autorizată care deține, administrează sau lucrează ca operator într-o casă de amanet, având ca atribuții evaluarea bunurilor mobile, stabilirea valorii de gaj, calcularea dobânzilor și întocmirea contractelor oficiale de împrumut. În sens istoric, termenul făcea referire la persoana care împrumuta bani cu dobândă în schimbul unor zăloage sau garanții materiale.
• amanetator — Persoană fizică sau juridică care dă ori lasă un bun mobil ca amanet (gaj) pentru a obține un credit pe termen scurt; debitor gajist. În mod excepțional și în funcție de contextul juridic vechi, termenul poate fi întâlnit și cu sensul de persoană care administrează o casă de amanet, deși utilizarea modernă și stabilă consacră rolul de deponent al gajului.
• americanism — Cuvânt, expresie, idiom sau turnură de frază specifică limbii engleze vorbite în Statele Unite ale Americii, împrumutat de alte limbi sau integrat în lexicul internațional. În sens cultural și sociologic amplu, reprezintă adoptarea unui ansamblu de obiceiuri, mentalități, comportamente sociale ori doctrine politice de inspirație americană, reflectând fenomenul global de asimilare structurală a stilului de viață din SUA.
• ange — Termen împrumutat din limba franceză ('ange') utilizat extrem de rar în literatura română veche de salon sau în argoul cosmopolit pentru a desemna un înger, o persoană cu un caracter extrem de blând, inocent sau o femeie de o frumusețe ideală. În anumite contexte expresive literare, poate funcționa ca o exclamație afectuoasă sau un apelativ poetic adresat unei ființe dragi.
• angelo — Termen preluat din limba italiană ('angelo'), utilizat pasager în literatura română sau în limbajul colocvial cosmopolit pentru a desemna un înger ori o persoană cu trăsături fizice și morale de o puritate ideală. Ca nume propriu (scris de regulă cu majusculă, Angelo), reprezintă un prenume masculin de largă circulație internațională, înrudit direct cu românescul Anghel, purtând semnificația de sol divin sau trimis al cerului.
• Angl — Abreviere lexicografică sau structurală utilizată în dicționarele etimologice, filologice și baze de date lingvistice românești pentru a indica termenul sau originea din limba engleză (sau din limba anglo-saxonă / anglică în anumite contexte istorice). Ca element structural de marcare lingvistică binedefinit, servește la semnalarea împrumuturilor neologice, a termenilor tehnici sau a calcurilor lingvistice care provin direct din lexicul englez modern sau medieval.
• anglicism — Fapt de limbă (cuvânt, expresie, structură gramaticală sau turnură de frază) împrumutat direct sau calcat din limba engleză într-un alt idiom, fără a fi complet adaptat normelor fonetice, morfologice sau ortografice ale limbii receptoare. În lingvistica românească modernă, reprezintă o categorie extrem de dinamică de neologisme introduse masiv în jargonul tehnologic, economic, media și în limbajul cotidian cotidian, stârnind adesea dezbateri aprinse privind normarea și oportunitatea utilizării lor.
• aprumut — Formă alterată, regională, dialectală sau populară rezultată din deformarea fonetică a substantivului neutru 'împrumut'; acțiunea de a da sau de a lua un bun, o sumă de bani ori un material cu obligația de a-l restitui după un anumit timp.
• aprumuta — Formă alterată, regională sau populară rezultată din deformarea fonetică a verbului standard 'împrumuta'; acțiunea de a da sau de a lua un bun, o sumă de bani ori un material cu obligația contractuală sau morală de a-l restitui după un anumit interval de timp.
• aprumutare — Formă alterată, regională sau populară rezultată din deformarea fonetică a substantivului standard 'împrumutare'; acțiunea de a aprumuta și rezultatul ei; actul economic, moral sau gospodăresc prin care se cedează temporar utilizarea unui bun.
• aprumutat — Formă alterată, regională ori populară rezultată din deformarea fonetică a cuvântului standard 'împrumutat'; care a fost dat sau luat ca împrumut, creditat sau datorat unei persoane pe baza unei înțelegeri provizorii.
• arabism — Un cuvânt, o expresie sau o structură gramaticală împrumutată dintr-un dialect arabic în altă limbă; particularitate lingvistică specifică limbii arabe. În sens larg, termenul descrie influența culturală, literară sau religioasă exercitată de civilizația arabă asupra altor popoare, iar în context politic modern, definește ideologia naționalistă sau atașamentul profund față de identitatea, unitatea și interesele lumii arabe.
• aromânism — Cuvânt, expresie, structură gramaticală sau trăsătură fonetică specifică limbii (sau dialectului) aromâne, împrumutată ori identificată în limba română literară sau în alte limbi balcanice. În sens ideologic și cultural, termenul desemnează mișcarea națională, curentul de idei, doctrina ori atașamentul profund față de valorile, limba, interesele istorice și conservarea identității specifice a macedoromânilor.
• artotecă — Instituție, colecție publică sau secție specializată a unui muzeu ori biblioteci destinată strângerii, păstrării, catalogării și împrumutării operelor de artă vizuală (picturi, grafică, sculpturi, fotografii) către public; pinacotecă publică. Funcționează similar unei biblioteci de cărți, oferind utilizatorilor posibilitatea de a expune temporar lucrări originale în spații private sau educaționale.